Italianca Daniela Ria este celebra pentru tablourile in care infatiseaza pisici si ciini in ipostaze aproape umane. Sa nu zimbiti zeflemitor, Daniela nu sta pe faleza sau in parc, creionind rapid un portret-suvenir micilor necuvintatoare.
Desi cindva, dornica sa iasa din circuitul oarecum exclusivist al galeriilor, si-a vindut arta si in statiuni de odihna… Tablourile ei sint realizate in culori tempera pe lemn, iar preturile pentru o asemenea opera de arta pornesc de la 2.500 de dolari.
Avind in spate o uluitoare mostenire artistica – 300 de ani in care familia sa a slujit artele vizuale, printre inaintasi numarindu-se pictori italieni precum Chiodini sau Pessina –, Daniela Ria a studiat la Academia de Arte Frumoase Brera din Milano si a devenit curind o rasfatata a galeriilor italiene. De ce a ales sa se specializeze in portrete facute prietenilor necuvintatori? Pentru ca, spune ea, iubeste animalele “din tot sufletul”.
“Am considerat intotdeauna ciinii si pisicile ca pe adevarati tovarasi de viata care m-au urmat neconditionat in fiecare clipa, cu credinta si rabdare. Dupa cum spunea Byron, poetul englez, ciinii au «toate virtutile omului, in afara de viciile sale». E un adevar incontestabil. Pentru cei care nu iubesc animalele poate parea stupid sa pui suflet in relatia pe care o ai cu ele, dar ceilalti ma inteleg cu siguranta.”
Tablouri cu suflet
Preocupata sa redea intocmai caracterul si trasaturile unui animal de companie, Daniela Ria il infatiseaza intr-o postura demna (si solemna), imbracat in matasuri ori catifele si aureolat de un aer de noblete. Asa au aparut seriile Aristocani/Aristodogs si Nobilgatti/Noblecats.
Diplomati respectabili, demoazele gratioase, generali solemni, ducese elegante, ambasadori laudarosi, contese gingase si negustori rotofei. Siameze, terrieri, persane sau bulldogi. “De fiecare data cind pictez un animal, o fac cu aceeasi grija cu care as picta un om, incercind sa surprind sufletul ascuns dincolo de privire. Tinind seama de sentimentele pe care le nutresc ciinii fata de stapinii lor si de emotiile prin care sint capabili sa treaca, sint convinsa ca au suflet”, sustine artista. Din fotografiile pe care i le trimit clientii, alege cu grija o anumita expresie, o privire, o grimasa pe care sa o redea personajului de pe pinza, investindu-l astfel cu emotii si inteligenta, apoi plasindu-l intr-un decor istoric adecvat povestii. Biblioteci victoriene, peisaje de munte, catedrale gotice sau parcuri verzi, haine de brocart si redingote, rochii vaporoase si palarii elegante, manusi, camee, bastoane cu miner argintat sau epoleti stralucitori. O lume aproape verosimila, in care chipul melancolic al unui cocker sau privirea languroasa a unei birmaneze isi gasesc locul firesc, fara stridente.
“Pentru a face portretul unui animal, nu e suficient sa stii sa pictezi”, explica Ria. “Trebuie sa cunosti morfologia subiectului, originile sale, temperamentul si comportamentul, la fel de precis precum ai studia un om. Trebuie sa ajungi sa-l intilnesti, sa ii vorbesti, sa il privesti in ochi si sa descifrezi ce se ascunde acolo. Abia apoi ii poti reda sufletul prin culoare.”
Catalogate drept excentricitati sau, dimpotriva, apreciate cu duiosie, tablourile artistei italiene nu pot nicicum lasa privitorul indiferent. “Probabil ca ceea ce ma defineste este tabloul creat din imbinarea reprezentarii fidele cu imaginatia, rezultatul estetic urmarit fiind intotdeauna – si exclusiv – o emotie vizuala.” Iar 2.500 de dolari pentru o emotie, trebuie sa recunoasteti, sint un chilipir.