De altfel, Dardenne-ii reusesc atit de bine sa recreeze realitatea emigrantilor sau pe cea a occidentalilor aflati la limita saraciei, incit uneori iti vine greu sa le vezi filmele, pentru ca acestea evita orice rezolvare hollywoodiana a situatiilor. Cind eroii fratilor Dardenne au probleme, atunci au, tata! Nu ies din ele ca prin minune, pentru ca scenaristilor li se face mila de suferinta lor.
Oricit de refractar ai fi la ideea de cinema social – ai si tu o zi proasta si ai prefera poate un film cu printese la New York si porumbei care le tin prosopul cind ies de la dus –, un film ca Tacerea Lornei sfirseste prin a te absorbi. Jean-Luc si Pierre Dardenne stiu sa scrie un scenariu si sa gaseasca nuantele cele mai potrivite in jocul actorilor. Intelegerii modului in care functioneaza Europa de azi i se alatura empatia pentru personaje si lipsa de compromisuri dramaturgice sau estetice.
Fratii Bloom
Semnat de un tinar regizor american, Rian Johnson, care a cistigat cu precedentul sau film un premiu special al Sundance, Fratii Bloom duce Odiseea si pe James Joyce, precum si pe Adrien Brody, Rachel Weisz, Mark Ruffalo, Robbie Coltrane si Maximilian Schell la Castelul Peles. Nu e banc. Filmul a fost filmat in Romania, Serbia-Muntenegru si Cehia, MediaPro Pictures fiind furnizor de servicii pentru partea romana. Chestia simpatica e ca Pelesul reprezinta de fapt un castel din New Jersey, iar Romania nu e mentionata nicaieri. Mai mult, Cazinoul de la Constanta e, pe ecran, Sankt Petersburg. Filmul e o comedie intelectuala care face reverente la Cacealmaua lui George Roy Hill, reverente colorate cum mai gasesti la Wes Anderson, si care, desi are parti bine conturate, nu e la fel de omogen per ansamblu. Vestea buna este ca dialogurile sint miezoase si te pun pe ginduri, chiar daca filmul e mai putin decit ce ar fi putut fi.
Jocuri la nivel inalt
Si Jocuri la nivel inalt/State of Play te pune pe ginduri, dar in alt fel. Daca Fratii Bloom tragea spre Cacealmaua, filmul lui Kevin Macdonald trimite la Toti oamenii presedintelui, fara a reusi sa-l egaleze. Filmul este, de fapt, transpunerea cinematografica a unui cunoscut serial produs de BBC One, State of Play, care isi plasa actiunea la Londra si punea in legatura redactia unui ziar cu lumea politica. Asigurindu-si serviciile a trei scenaristi (printre care Tony Gilroy, autorul lui Michael Clayton), producatorii au intentionat sa condenseze actiunea celor sase ore ale serialului in doua. Rezultatul e ca povestea are carnita destula, dar carnita nu e peste tot frageda. Cel mai bun lucru in film e interpretarea lui Russell Crowe, care te face sa treci mai usor peste schimbarile bruste si lipsite de eleganta din scenariu. Nu sint multi actori ca Russell Crowe, in stare sa intre atit de firesc in hainele personajului. Aici el e un jurnalist cu experienta care trebuie sa se documenteze in timp record in legatura cu un articol legat de un fost coleg de facultate, ajuns politician (Ben Affleck). Nu stiu, Crowe merge ca un jurnalist si vorbeste ca un jurnalist, iar declicul e interior. Australianul e, de altfel (si in ciuda seriozitatii tuturor compartimentelor), singurul motiv pentru care ai vedea filmul a doua oara.
» Tacerea Lornei/Le silence de Lorna, de Jean-Pierre si Luc Dardenne.
Cu: Arta Dobroshi, Jeremie Renier, Fabrizion Rongione
» Fratii Bloom/Bloom Brothers, de Rian Johnson.
Cu: Adrien Brody, Rachel Weisz, Mark Ruffalo
» Jocuri la nivel inalt/State of Play, de Kevin Macdonald. Cu: Russell Crowe, Ben Affleck, Rachel McAdams