Am putea sa ne pierdem vremea vorbind de prostul-gust al ambalajelor la bomboane, topenia vedetelor de toate categoriile, elucubratiile arhitectonice ale noilor imbogatiti si piscinele unde sar ei in cap cind nu e apa, pompierismul mediatic de neiertat si din dragoste sau de inghititul oraselor de catre reclame din ce in ce mai mari si mai aberante, create de tipi si tipe din ce in ce mai inteligenti si mai cosmopoliti.
…si despre cine
Sau am putea vorbi despre cum a disparut Vlad Tepes din memoria nationala si cum a fost el inlocuit cu Dracula la fel cum era inlocuita pe vremuri cafeaua naturala de catre cicoare. Nu mai gasesti altceva prin magazinele de suveniruri decit vampirul singeros ba din pluta, ba din ghips, pe farfurie, prosop ori suport de scobitoare… Am putea sa ne intrebam cum de un prim-ministru, dindu-ne exemplu, si-a investit cu tupeu banii de buzunar in aceasta afacere-mitologie si cum de un ministru se jura ca numa’ peste cadavrul lui nu se va face Parc din mitologia respectiva (chiar daca pentru asta era sacrificat un orasel sasesc si medieval).
Din fericire, am fost scutiti de un asemenea kitsch de economie de piata (si, ulterior, am fost scutiti si de ministru, si de prim-ministru), asa ca o putem lasa balta sau Snagov.
Ce-am fost
Mai bine sa nu ne pierdem nici timpul, nici spatiul tipografic si sa ochim direct obiectivul numarul unu al kitsch-ului national: Casa Poporului. Cladirea nu este kitsch numai pentru ca este mult prea mare si mult prea urita, ci mai ales pentru ca, asa cum se exprima mindru ghizii ei, “e facuta cu lemn, marmura si arhitecti romani”. Un statement nascut dintr-o minte nebuna care despica un oras si care ne spune subliminal si permanent ca sintem nimeni si nu insemnam nimic. O insula inconjurata de-un zid pazit de bodyguarzi.
Cum sintem
Nu numai ca a devenit cu nonsalanta sediul Parlamentului, si deci intre dictatura si democratie diferentele (cel putin de reprezentare) nu exista, nu numai ca alesii se bucura de privelistea de sus asupra celor care i-au ales exact in sensul gindit de dictatorul pitic, adica ei in balcon si noi aplaudind in piata, dar iata ca fundul cladirii a devenit muzeu de arta. Oroarea e consfintita acum si politic, si cultural. Bravo natiune!
Acesta este geniul estetic al poporului roman. Aceasta ne este Opera. Acestia sintem si uite-asa ne comportam in libertate.
Ce vom fi…
In spatele enormitatii, un pic la dreapta ca sa nu se surpe tunelele care legau dictatorul de Ministerul Armatei Lui si care acum leaga legislativul de acelasi minister (puteri, pasamite, separate in stat), se va inalta Catedrala Mintuirii Neamului. Un alt kitsch care trece in lumea de dincolo (dar e platit in lumea de aici).
Presupunem ca vom deveni studiu de caz si doctoranzi la scoli de stiinte politice, arhitectura sau studii culturale din toata lumea vor veni sa vada si sa analizeze intruparea.
…si pina unde
Unul dintre candidatii la primaria Capitalei avea ca punct principal in programul electoral aducerea circuitului de formula unu, cu Ferrari, Schumacher, Alonso et comp cu tot, la Bucuresti. Locul propus era de jur imprejurul Casei Poporului. Omul vorbea serios. Pacat ca nu a fost ales.