Chiar admiram incredibila si perfecta sincronizare intre stinga si dreapta, cum reusea fiecare sa iasa din sertar cu o fractiune inainte ca cealalta sa o striveasca. Au gasit nastrusnica aspirina si acum, tinind-o fiecare de un colt, au inceput sa o dezbrace. Cind ma uit mai atent, mina stinga purta pe ea litera A mare de tipar.
Scrisul era al meu, fara niciun dubiu. Era acel “A” botit si chinuit, asa cum il scriu cind sint trotilat. Dar de ce naiba l-am scris, ce-o fi fost atit de important, mi-era la fel de neclar ca si dumneavoastra. A, A, A… o fi Asociatia! Poate e ceva stringent, poate mi-au zis ca ma scot in strada daca nu platesc. Am coborit la doi, unde presedinta grasa si hoata sugea din termosul cu cafea. A inceput sa se ratoiasca. I-am zis ca o bag si o scot si ca n-am bani. A zis ca nu m-a cautat ieri si ca cel mai probabil A-ul nu era de la ea, decit daca l-as fi scris ca insemnind “nu uita sa nu platesti asociatia”.
Alina! Poate trebuie sa o sun pe Alina. Am sunat-o si am intrebat-o daca are ceva important sa-mi spuna, din moment ce purtam pe mina stinga initiala ei. Alina nu parea foarte bucuroasa sa ma auda, ba chiar mi-a adus aminte ca am trisat-o cu sora-sa, pe patul ei si pe muzica ei. M-a plasat in rindul porciferelor si a inchis. Aia nu, aia nu. Am luat pe brate dictionarul si am inceput sa caut cuvintele care incep cu A si care ar putea avea vreo legatura cu mine si cu ziua de ieri. Ajunsesem pe la cele cu “ad…”: adonic, adonis, adormireamaiciidomnului, adoratiune, suna telefonul, adrenocorticotrop, adresabilitate, aducereaminte, aductiune, adulterin, adultomorfism, suna telefonul, adversar, adversativ, adverbializat, advocatura, advocatura, iar telefonul suna de unul singur, in nestire, intrucit creierul meu era setat doar pe cuvinte cu A. Intr-un final, mina stinga a facut inca un gest independent de vointa mea si mi-a lipit receptorul de ureche:
— Buna, Anca sint, de la “Supliment”. Te-am sunat ieri sa-ti zic sa nu uiti de articol, dar erai cam distrat. Ai zis ca-ti faci un semn pe mina.