Un suav fond sonor curge domol din niste boxe ascunse vederii, invaluind activitatea de marketing, nici prea tare, incit sa-ti distraga atentia, nici prea incet, incit sa adormi cu cartea in mina. Si, brusc, maestrul de sunet de la statia de amplificare da sonorul pina la „are you nuts?” si intra on air cu gingle-ul: Gaudeamus igitur… In cazul de fata, cunoscutul cintec care ne epuizeaza resursele de latina pe la diverse ocazii suna mai degraba a declaratie de razboi decit a semn de bucurie. Toate sufletele aflate sub cupola tresar in cor si au nevoie de citeva secunde bune ca sa-si revina din sperietura… Sa ne bucuram, asadar! Bucurie pe care o inteleg cind, dupa gingle, se anunta o lansare de carte, nu si atunci cind domnul Georgescu e avertizat sa-si mute masina din parcarea de-afara. In fine, trebuie sa auzi ca sa crezi.
Un tirg de carte n-are cum sa fie altceva decit un tirg. Cu bune si rele, cu aglomeratie, cu zeci de mii de carti, cu nelipsitii mici si necesara bere. Am vazut lansari la care asistau doua doamne si patruzeci si opt de scaune, incit mi-l si inchipuiam pe Eugen Ionescu, citiva pasi mai incolo, rostind: „Eu v-am spus!”. Am vazut lansari cu sute de oameni inghesuiti sa intilneasca VIP-urile culturale. Am vazut o bataie, ca la ajutoare, pe carti cu horoscoape oferite gratis. Am vorbit cu cititori profesionisti, cu pasionati ai lecturii, dar si cu oameni care nu stiau ce cauta pe acolo. E suficient sa stai citeva ceasuri in tirg ca sa-ti dai seama cit de falsa e problema dezinteresului fata de carte. Intrebarea nu e „cine mai citeste astazi?”, ci „ce se mai citeste astazi?”. As spune ca de toate.
Am scris rindurile de mai sus fix acum un an, pe acelasi laptop, la acelasi stand, la acelasi tirg de carte. Si stiti ce-am observat? Ca nu s-a schimbat nimic.
Sa ne bucuram, asadar!