In invatamintul romanesc, cuvintul “reforma” nu mai inseamna de mult o innoire sistematica si benefica, ci pur si simplu modificare. Aici se opereaza mereu modificari, se fac permanent schimbari care ii bulverseaza pe parinti si elevi, ii exaspereaza pe profesori si ruineaza si ce-a mai ramas bun in domeniu.
Acum, la douazeci si trei de ani dupa schimbarea regimului, reforma invatamintului romanesc aminteste de innoirea straielor lui Hagi-Tudose, personajul nuvelei omonime a lui Barbu Stefanescu Delavrancea, cel care isi peticea scurteica lui destramata sau pantalonii rosi cu bucati de stofa taiate din aceleasi haine, dar din locuri mai putin vizibile. Si tot taind si peticind, din scurteica, din pantaloni si din invatamintul romanesc au iesit trei caricaturi jalnice, cu care e mai mare rusinea sa iesi in lume.
Deocamdata, singurul demers care a semanat cit de cit a reforma a fost cel al fostului ministru al Educatiei, Daniel Funeriu. Efectul cel mai vizibil – dar care pare sa fi deranjat cel mai tare – a fost reorganizarea examenului de bacalaureat sau, mai simplu spus, intreruperea sirului de generatii care isi furau singure caciula, sub ochii si cu aprobarea tuturor. Caci, inainte de asta, cine nu stia ca bacalaureatul e o pacaleala, ca examenul acesta de maturitate nu reflecta nivelul de pregatire, ci nivelul de imaturitate al elevilor (si al tuturor celor implicati)? Numai ca, odata cu scaderea tragica a numarului de absolventi cu diploma de bacalaureat, a scazut si numarul celor care plateau bani frumosi la universitatile private, ca studenti cu taxa si cu diploma de licenta cvasi-asigurata. Iar asta a stirnit un viespar de profitori din aceasta zona de afaceri sigure si fara obligatii. S-a ajuns in cele din urma sa fie contestata intreaga activitate a lui Funeriu – probabil singurul ministru autentic al Educatiei din istoria noastra postrevolutionara – si nici inlocuirea lui, odata cu caderea Guvernului Boc, nu a linistit zarva.
Problemele invatamintului romanesc sint insa mult mai profunde, iar schimbarile care se anunta (din nou!) nu vor face decit sa agraveze ranile. Nu pentru ca o reforma autentica nu ar fi posibila, ci pentru ca – iarasi, cu exceptia cazului Funeriu – nici un guvern si nici un ministru al Educatiei nu a privit invatamintul romanesc ca pe un scop in sine. A fost, ca si multe alte domenii de interes general, doar o sursa de profit ori un mijloc de atingere a unor teluri. E adevarat ca s-au investit multi bani in repararea si renovarea unor scoli sau in dotarea lor cu computere si cu mijloace didactice adecvate, dar in destule cazuri astfel de actiuni au fost si o sursa de profit consistent pentru firmele care au cistigat licitatii – si nu pot sa cred ca macar unele din aceste firme nu au obtinut contractele prin sistemul de pile si relatii care pune in miscare Romania. La fel, au fost numeroase cazurile in care programul – altfel generos – “Cornul si laptele” a devenit o sursa de venit pentru firmele unor potentati locali, adesea cu legaturi politice la nivel inalt. Zona in care s-a investit cel mai putin a fost resursa umana: salariile profesorilor au ramas mizerabil de mici, pentru ca dintr-un salariu e greu sa ceri “paraindarat”, asa cum poti s-o faci la un contract de renovare sau informatizare a unei scoli.
De aceea nu-mi vine sa cred ca reformele anuntate acum de noul ministru al Educatiei vor schimba in bine invatamintul de la noi. Daca ma gindesc bine, nici n-ar fi motive. Doamna Andronescu e membru al Partidului Social-Democrat, ai carui votanti provin in majoritate, conform statisticilor, dintre oamenii mai in virsta, dar si dintre cei mai putin educati. Asa ca nu cred ca tocmai Domnia Sa, intr-un acces de altruism, va reduce baza de votanti a partidului sau, care a inceput si, banuiesc eu, va desavirsi analfabetizarea Romaniei.