este miscarea salatei de cartofi“ (The A.V. Club). „Daca o salata de cartofi ii face pe oameni sa reflecteze asupra nedreptatilor capitalismului american modern, atunci poate ca am dat intr-adevar peste ceva important.“ („The New Yorker“) Ce s-a intamplat, de fapt? Joi, 3 iulie, Zack „Danger“ Brown, un tip cu gropite din Columbus, Ohio, a lansat pe Kickstarter o campanie de crowdfunding ca sa faca o salata de cartofi. Avea nevoie de 10 dolari. O saptamana mai tarziu, stransese peste 40.000 de dolari. Sustinatorii isi motivau astfel alegerea de a dona cate un dolar sau chiar mai mult: „Imi place la nebunie ideea de a sustine o salata de cartofi. Ma face fericit sa vad ca oamenii nu se iau chiar intotdeauna in serios“; „N-am mai ras asa de nu stiu cand“; „Dau un dolar pur si simplu pentru amuzament si pentru suprarealismul chestiei. Si ca sa zic un mare mai duceti-va dracului tuturor cacanarilor auto-suficienti de pe-aici.“ „Cacanarii“ il acuzau pe Zack ca strica platforma Kickstarter cu salata lui de cartofi, ca murdareste insusi principiul sustinerii financiare acordate unui proiect credibil, ca e indecent sa strangi atat de multi bani pentru nimic. Kickstarter e cea mai cunoscuta platforma de crowdfunding din lume, fusese gandita initial pentru proiecte artistice, de cercetare, de inovatie, care nu pot obtine finantari institutionalizate. Daca publicul crede ca Festivalul X merita sa aiba loc, atunci sa faca bine sa-l sustina. Sistemul a inceput sa functioneze din ce in ce mai bine, asa ca au intrat pe fir numele mari. Neil Young a strans bani pentru productia pe scara larga a unui nou tip de mp3 player (cu o calitate a sunetului mult mai buna decat restul), Zach Braff si-a finantat cel mai recent film, Wish I Was Here, Marina Abramovic a adunat bani pentru Institutul Marina Abramovic. Pana a aparut salata de cartofi si a dat totul peste cap. „Povestea salatei de cartofi e noul vis american“, scria un jurnalist, „tipul asta a tras lozul cel mare la loteria internetului“. Ce ma bucura pe mine in istoria asta e ca suprarealismul inca mai poate cuceri inimile marelui public. Mai exista speranta.