„RIP iPod“, scrie „The Guardian“. „Apple isi ucide cel mai vechi produs neschimbat pana acum. Si nu ne-am asteptat ca uciderea acestui produs clasic sa fie facuta cu atata brutalitate.“
„The Guardian“ vorbeste despre crima din punctul de vedere al inlocuirii unei tehnologii vechi cu o noutate. Altii insa vad mai departe si vorbesc despre schimbarile pe care acest Apple Watch le va face in obiceiurile noastre. Si asta fiindca Apple a reusit sa redefineasca, pana acum, piata MP3-urilor cu iPod-ul (si felul in care muzica este consumata, cu repercusiuni serioase asupra industriei muzicale).
„Vreme de zece ani, iPod-ul meu, in numeroasele lui incarnari, a fost fidelul meu companion“, se plange jurnalistul Mat Honan intr-o lunga lamentatie publicata de revista „Wired“. „Acum, el a murit. S-a evaporat din Apple Store. A disparut in vreme ce toti eram atenti la un ceas ridicat in slavi. Este limpede ca ne confruntam nu numai cu moartea iPod Classic, ci cu moartea player-ului portabil de muzica dedicat numai acestei functii. Azi totul inseamna numai telefoane inteligente si app-uri. Orice aparat este si camera digitala. Gadget-ul menit sa faca numai un singur lucru a disparut si, odata cu el, a disparut si notiunea de «cool» pe care o presupunea. Fiindca iPhone este la fel de subversiv ca o punga cu chips-uri si nimeni nu mai este definit de muzica pe care o asculta.“
Jobs a prezentat primul iPod cam la o luna dupa atacurile de la 11 septembrie. Gadget-ul original costa cam mult si oferea o capacitate de stocare de 5 GB, spatiu suficient pentru a tine 1.000 de melodii in buzunare. Marele avantaj era ca acest player la purtator era conceput sa lucreze integrat cu iTunes, poarta de intrare, de fapt, spre iTunes Store, magazinul digital prin care Apple vinde muzica. iTunes Store este, din 2008 incoace, cel mai mare „comerciant“ de muzica (si nu numai) din SUA, cu o oferta de 37 de milioane de cantece, sute de mii de aplicatii, seriale TV si filme. Are aproape 570 de milioane de conturi active de clienti. Era evident ca impactul asupra industriei muzicale va fi major.
„iPod a schimbat lumea muzicii in mai multe feluri“, scrie „Macworld“. „In vreme ce walkman-ul Sony a democratizat ascultarea muzicii pe strada sau in drumurile navetistilor, el presupunea totusi sa iei cu tine casete. iPod ofera sansa de a purta in buzunar intreaga ta colectie muzicala, plus optiunea de a descarca muzica de pe internet. Deci importanta lui nu consta in aparatul in sine, cat in ideea ca de el depinde un intreg ecosistem. iPod este o veriga intr-un lant ce se intinde de la iTunes la computer si la iCloud.
Pe urma, iPod a introdus notiunea de „shuffle“ – utilizatorii pot sa asculte piesele in ordine aleatorie, aruncand astfel in aer ideea de a asculta cantecele in contextul unui album. O consecinta a fost scaderea vanzarii de muzica pe format „fizic“. Oamenii au inceput sa cumpere cantece in format digital de la magazine specializate precum iTunes Store, Amazon.com etc.
De asemenea, Apple a fost acuzat ca prin aceste inovatii nu face decat sa dea o mana de ajutor piratilor de muzica – fiindca, macar la inceput, majoritatea melodiilor din colectiile utilizatorilor erau piratate. „Este posibil“, crede Patric Wikström, autorul cartii The Music Industry – Music in the Cloud, „ca iPod-ul sa fi contribuit efectiv la scaderea vanzarilor de CD-uri. Abia din 2003, de la lansarea iTunes Music Store, industria muzicala a inceput sa creada ca Apple o va salva.“
„Muzica s-a schimbat“, scrie „Wired“. „O vreme a parut ca Apple ajuta pirateria muzicala, ceea ce facea muzica si mai cool. Cine naiba putea sa cumpere 10.000 de piese? Asa ca Apple si-a facut propriul magazin si am inceput sa cumparam din nou muzica. Am intrat in era single-ului si a playlist-ului. Muzica noastra. Cantecele noastre. Piesa conta, discul nu. Intregi genuri muzicale au disparut in falcile playlist-ului. Dar noi cream playlist-uri care vorbeau despre vietile pe care le traiam in acel moment. Sa te uiti in iPod-ul cuiva insemna sa privesti in sufletul lui.“
La capat de linie
Cei deranjati de impactul Apple asupra muzicii au ricanat probabil cand au aflat ca, intr-o conversatie din 2010 cu jurnalistul Nick Bilton de la „New York Times“, Steve Jobs recunostea ca, in casa acestuia, utilizarea produselor Apple era destul de limitata. „Deci copiii dumneavoastra probabil ca iubesc iPad-ul?“, l-a intrebat Bilton pe Jobs. „Nu l-au folosit. Limitam cat mai mult folosirea tehnologiei de catre copiii nostri acasa“, a replicat Jobs.
In acelasi timp, o personalitate muzicala precum Jon Bon Jovi il considera pe Steve Jobs „responsabil pentru asasinarea muzicii“. „Pustii de astazi nu stiu cum e sa iti pui castile pe urechi, sa dai volumul la maxim, sa iei in mana coperta unui disc de vinil, sa inchizi ochii si sa te lasi absorbit in album“, spunea Bon Jovi intr-un interviu din „The Sunday Times Magazine“, din 2011. „Nu cunosc frumusetea de a cumpara un disc cu banii de buzunar bazandu-ti decizia numai pe felul in care arata coperta, fara a sti macar cum suna discul. Doamne, acelea erau timpuri magice! Nu-mi place sa par batran, dar sunt si, ascultati-ma cu atentie, peste o generatie oamenii au sa se intrebe: «Ce s-a intamplat?». Iar Steve Jobs este personal responsabil de asasinarea muzicii.“
Astazi, iPod a ajuns la un capat de linie, cu bunele si relele sale, insotit de regretele celor care i-au fost companioni.
„Imi lipsesc vremurile in care eram definiti de muzica noastra. Cand muzica noastra era inca muzica noastra. Imi e dor sa fiu tanar, cu capul plin de idei subversive, cu castile in urechi si buzunarul plin de cantece piratate. Nu exista un app pentru asa ceva“, scrie redactorul de la „Wired“.