Intr-un interviu acordat, in 2007, lui "Der Spiegel", Sorokin neaga categoric orice intentie de a-l satiriza pe Vladimir Putin in Ziua Opricinicului... Yeah, right... Sincer sa fiu, daca as fi romancier in Rusia zilelor noastre si as scrie un asemenea roman, mi s-ar parea ca am calcat indeajuns pe bec, pentru a mai intari si intr-un […]
Draga Vasile, inainte de a-ti raspunde, am o veste buna si una proasta. Incep cu cea buna: am un cititor. Nu orice cititor, ci unul care semneaza, la "Dilemateca", "a.l.s.". Vestea proasta e ca nici acela nu ma citeste cu atentie, ba chiar, din pura pretuire, sint sigur, se grabeste sa ma penalizeze, asa, de vara... a.l.s. observa […]
Am invins: dupa ce am "spamuit" toata lista de messenger, dupa ce ne-am asigurat ca, la rindul lor, cei agresati au convins, in lant, toti cunoscutii sa voteze cu Rushdie, a cistigat. Sincer sa fiu, lasind la o parte alte considerente, cred […]
Trebuie sa admit ca astept de foarte mult timp prima carte a lui Bolano tradusa in limba romana. O astept pentru ca am auzit extrem de multe lucruri despre scriitorul chilian, o fantoma precedata ca faima de propria moarte, asa cum se intimpla, in general, cu marile spectre. Spun ca l-a precedat moartea pentru ca despre divinul Roberto […]
Tocmai am terminat de citit autobiografia lui George Steiner (excelent titlu pentru o autobiografie – Errata). Iata o fraza din capitolul de incheiere al volumului: "Oricit de influente ar fi, deconstructivismul si postmodernismul nu reprezinta decit niste simptome, niste bule licaritoare de la suprafata unei mutatii mult mai profunde. […]
Nu e lucru usor sa te apuci acum sa scrii un roman pe tema Doppelgänger-ului, stiind ca pasesti pe calea unor Shelley, Hoffman, Poe sau Dostoievski. Acuma, nici baietii si nici fetele din juriul premiului Nobel nu sint chiar aberanti in fiecare an: in cazul lui Pamuk cu siguranta n-au dat gres... Micul roman al lui Orhan Pamuk, Fortareata […]
Ce frumos a fost in 2008! Un an atit de calm, strabatut in adincuri de energii creatoare. Hi, hi... Cred ca s-a vorbit mai mult despre literatura romana decit s-a scris. Mi se pare evident faptul ca evenimentul a venit pe final, si anume prin cartea lui Filip Florian, Zilele regelui. O a doua carte atit de asteptata incit impartise […]
Romanele lui Radu Aldulescu au irumpt in peisajul literar românesc cam asa cum a aparut Rasputin la curtea Tarului Nicolae, intrind cu opincile noroite in fitele parfumate si inzorzonate ale optzecismului, bagindu-si palmele muncite pe sub fustele Tarinei proza scurta si, in general, netinind cont de „progresele“ tactice/teoretice […]
Am asteptat cu ceva emotii romanul lui Dan Lungu, fie pentru ca eram foarte curios sa vad in ce directie o ia, dupa Sint o baba comunista!, fie pentru ca, personal, “tin” cu Cheta la flegma mai mult decit cu romanul mentionat mai sus. Ca un facut, Lungu a virat-o fix in directia care-mi convine, si a facut-o surprinzator de pregnant. […]
Cu aproape doua luni inainte de moarte, Ioan Lacusta a trecut pe la redactie, pentru prima oara dupa externarea din spital, nu pentru a sta pur si simplu de vorba, asa cum facea inainte, ci pentru a-mi da manuscrisul ultimului sau roman. Era vorba despre, asa cum imi anuntase atunci cind Luminare a vazut lumina tiparului, […]