Probabil cea mai mare diferenta in plan vizual dintre Romania dinainte si de dupa 1989 nu rezida in descatusarea impresionanta a libertatii de exprimare artistica, si nici in impregnarea spatiului public cu marca frumosului artistic. Dimpotriva, arta de acum, precum aceea de dinainte de 1989, sta cuminte la locul ei, in muzee si galerii, cuibarita in manifestari oficiale cu public ales. Marea diferenta dintre spatiul vizual de atunci si cel de acum consta in invazia reclamelor, in dictatura publicitatii in toate domeniile vizualului si perceptibilului.
Este publicitatea un rau sau un bine public, este reclama un urit sau un frumos public? Si ce are arta de a face cu asta? Si ce are publicitatea de a face cu arta? Dar, mai ales, ce are de spus publicul artei publicitare?
Erwin Kessler, moderator