Dincolo insa de raza de lumina ce merita marcata inca de la inceput, a devenit evident ca lovitura de imagine pe care a pregatit-o Traian Basescu prin scoaterea la iveala a celebrului biletel a fost, in fapt, o masura de disperare: previzibila esuare a proiectului P.L.D. si neerodarea suficienta a imaginii P.N.L. il puneau in tot mai mare dificultate pe presedinte. Asa ca a inventat prin mina sa lunga numita Elena Udrea un scandal mediatic, care s-a vrut incununat de o lovitura de maestru. Insa acea semi-intrebare din bilet, prefer s-o numesc asa pentru a nu analiza constructia gramaticala a frazei, permite interpretari. Interpretari pe care ni le-a oferit mai intii presedintele si ni le-a contrazis mai apoi primul-ministru.
Evident ca semi-intrebarea din bilet este, intr-o anumita masura, vinovata. Vinovata insa nu in sens penal, ba chiar as indrazni sa spun ca nu in sens moral. Ci doar in sens profesionist. Ca profesionist al politicii, Calin Popescu Tariceanu n-avea voie sa trimita o asemenea intrebare spre presedinte. Insa, in cele din urma, argumentul domniei-sale, conform caruia cerinta sa nu s-a dorit decit una pur informativa, dat fiind ca presedintele este prin Constitutie garantul legalitatii in Romania, este un argument rezistent. Chiar daca lasa loc de mici nelamuriri pe care le poate avea fiecare dintre noi. Oricum, mizind pe acest argument, premierul nu se face vinovat, in timp, de un joc fata de opinia publica. Daca intr-adevar nu s-a dorit decit o atentionare a presedintelui si, prin el, a justitiei ca cercetarea penala a lui Dinu Patriciu nu e una suta la suta corecta, premierul se poate salva din punct de vedere moral.
Interpretarea presedintelui ridica insa mari probleme: de vreme ce domnia sa a considerat ca respectiva nota din bilet era o cerere de interventie in justitie, de vreme ce a crezut ca se incerca o constituire a unei noi oligarhii sustinute politic, presedintele nu mai are nici o scuza ca nu a sesizat imediat toate institutiile abilitate, presa, opinia publica si asa mai departe. Explicatia ca ne aflam in plin proces de integrare si a preferat sa ascunda presupusul gunoi sub covor e uluitoare, grotesca in sine. Daca esti martor la o crima si nu te duci la politie spre a o denunta pentru ca tu si familia ta aveti niste interese cu criminalul inseamna ca devii complice! Prin urmare, indiferent de ceea ce el prezinta acum ca bune intentii, presedintele a comis o mare eroare sub aspect moral. A devenit complice la o actiune murdara. Iar caraghios e faptul ca, desi premierul are argumente sa nu o considere murdara, presedintele ramine oricum complice, deci vinovat, pentru ca el asa a prezentat-o! Lovitura sa de maestru se transforma, astfel, intr-un bumerang.
M-am asteptat de multa vreme ca presedintele-jucator, prins de miza jocului, sa se pozitioneze la un moment dat pe un teren minat. Prin aceasta imensa prostie publica, Traian Basescu exact asta a facut. E interesant de vazut care vor fi urmarile. Dar, cu siguranta, niste oameni politici cu adevarat priceputi, fie ei liberali sau social-democrati, vor sti sa extraga toate foloasele din actiunea cu efect de bumerang a presedintelui. Si asta deoarece, pentru prima data in mod evident, Traian Basescu ne-a aratat tuturor ca, de fapt, nu joaca pe scena politica, ci se joaca. Se joaca de-a presedintele, asa cum copiii se joaca de-a doctorul, folosind in loc de seringa vreun creion bont, cu care inteapa papusi.