Cu tristete in suflet am aflat, pe data de 16 martie anul 26 DW (dupa www), ca Internet Explorer-ul va pleca dintre noi. Atat de tanar, m-am gandit, aducandu-mi aminte cum, in urma cu nici o luna, ii starpeam add-on-urile in limbile rusa si chineza, pentru a face din nou functionabil calculatorul alor mei.
Pe Internet Explorer l-am cunoscut de mic – era un e mic, albastru, plantat pe fundalul cel verde al PC-ului meu dotat cu revolutionarul Windows 95. Nu erau vremuri prielnice. Pe atunci, internetul era acea poarta deschisa printr-o linie de telefon catre colturi indepartate de lume cu nume misterioase, precum Alta Vista, Lycos si Excite. Yahoo-ul era o colectie de link-uri, care chiar cuprindea toate site-urile din lume.
Copilaria nu i-a fost usoara: la inceputul anilor ’90 existau nu unul, ci zeci de navigatoare de internet. Internet Explorer-ul era, greu de crezut, ratusca cea urata in fata unui mult mai mare si puternic Netscape Navigator, care costa 12 dolari. Cu totii putem invata ceva din modul inventiv, aproape romanesc, in care Internet Explorer-ul si-a depasit conditia tragica, cucerind pentru ani de zile inimile, dar mai ales hard disk-urile noastre. Inclus gratuit in Windows 95, a devenit imposibil de dezinstalat pana la Windows XP, un element de neinlaturat din peisajul cu pajiste verde si nori albi, pufosi.
Adevarata sa perioada de glorie a fost, probabil, la inceputurile anului 2000, dupa reincarnarea sa cu numarul cinci. Gratuit, instalat automat pe fiecare PC, neputand fi sters, dar si cu o viteza decenta, Internet Explorer-ul a ajuns pana in anul 2002 sa detina 96% din piata navigatoarelor de internet.
Din pacate, asa cum se intampla multora dintre noi, Internet Explorer-ul a cazut in patima succesului. Imbatat de monopolul pe piata navigatoarelor, a ramas nepasator la toate vulnerabilitatile sale, a neglijat atacurile la invazia de programe nocive ce se instalau pe calculatoarele noastre.
Ar putea fi o lectie pentru noi toti: aparitia IE7, cinci ani mai tarziu, a fost un gest facut prea tardiv, cand raul fusese deja comis celor dragi. Fostul Netscape, rebotezat Firefox, era deja gratuit si includea arme impotriva capcanelor internetului. La scurt timp, a aparut inca un rival: Google Chrome. Ambele au adus Explorer-ul spre o cota de piata de sub 16%.
A fost, poate, lectia de care Internet Explorer-ul avea nevoie. Desi nu a mai ajuns niciodata la stralucirea de altadata, si-a trait declinul cu demnitate, perseverenta si umor. A ramas aparatorul si protectorul celor mai putin priceputi dintre noi, servindu-le cu o loialitate neclintita fiecare fereastra cu „Felicitari! Esti vizitatorul cu nr. 1.000.000“. A continuat sa ne intrebe, de fiecare data cand era deschis din greseala, daca nu dorim sa fie browser-ul nostru implicit. sPauza pentru un zambet duios.t In anul 2012, nevazut si nestiut de nimeni, a fost primul browser curajos care a blocat bannerele de reclame in varianta sa standard. A continuat sa-si faca spoturi publicitare, in ciuda faptului ca era deja pre-instalat pe fiecare calculator. Dar il intelegem cu totii: ceea ce voia cu adevarat era sa fie iubit.
La revedere, Internet Explorer! Vei ramane mereu in gandurile noastre cel mai bun browser.*
*Pentru downloadat Google Chrome