Sau: scapi naibii de regimul comunist, care te-a obligat sa devii turnator si sa primesti bani murdari pentru delatiuni. Bun. Te apuci de jurnalism independent, mai santajezi si tu, ca omul, o firma, doua, trei, ca sa iti dea spatiu de reclama si sa poti trai, sa traiasca si angajatii tai, sa supravietuiasca a patra putere in stat… si intr-o zi iar, pac!, esti pus sub urmarire penala. Ori: militar sau ofiter de Interne, treci cu frica prin revolutia din decembrie, iti refaci relatiile cu oamenii de incredere – fostii politruci, azi politicieni, fostii turnatori, azi aparatori ai democratiei, fostii chelneri, azi patroni de hoteluri si statiuni – si incepi sa-ti creezi legaturi noi. Economice, politice… Daca ai fost ofiter de informatii externe, poate ai si niste legaturi cu strainatatea, pui la cale afaceri, aranjezi licitatii, infiintezi concerne, falimentezi banci. Se cheama ca dezvolti economia tarii si introduci Romania in circuitele internationale. Si, poftim, te trezesti dintr-odata arestat pentru evaziune fiscala, coruptie, fals, frauda sau alte proceduri comerciale de larga utilizare. Pai, se poate? E bine asa?
Sigur ca nu se poate. Sigur ca nu e bine. Doar nu avem de-a face cu niste gainari oarecare. Acestia sint oamenii care au cladit Romania postcomunista. Buna, proasta – adica mai mult proasta –, e totusi opera lor. In plus, nici tratamentul la care e supus un asemenea cetatean nu e unul corect. Gainarul de rind da, intelegem: a furat in 1990, a fost prins si condamnat, a furat in 1995, a fost prins si condamnat, a furat in 2005 si-a fost iarasi prins si condamnat. Exista o logica aici. In cazul respectabililor despre care vorbim, mai toti stilpi sau fosti stilpi ai societatii, s-a stiut ca fura (daca au furat), santajeaza (daca au santajat), fraudeaza s.a.m.d. inca de la primele lor miscari. Au fost ei arestati si condamnati in 1990? Nu. In 1995? Nu. In 2000, 2001, 2003? Nu. Si-atunci de ce sa ne legam de ei tocmai acum?
E normal ca oamenii de teapa asta sa declare cu gura cit megafonul ca sint victimele unei masinatiuni si ca punerea lor sub acuzare e o manevra politica. Cum adica au furat? Pai, au furat si acum zece ani si nu s-a jenat nimeni. Ce daca un patron de ziar a santajat? Doar o face bine, sanatos si fara nici o suparare de cind a infiintat ziarul. De ce sa fie deranjat de anchetatori abia acum? Clar: toate procesele in care sint implicate personaje importante nu pot fi decit o comanda politica. Iar impotriva unei asemenea intruziuni in treburile cetatenilor, a singurilor cetateni care conteaza, trebuie lansata o campanie indirjita, cu toate armele posibile.
Nu-i foarte complicat: cetateanul de rind e supus unor legi (mai mult sau mai putin clare) din 1990 si pina azi. Cetateanul de vaza e mai putin supus acelor legi – tot din 1990 pina azi. Cind o astfel de regula simpla e incalcata, nu poate fi vorba decit de o comanda politica, o razbunare sau ceva asemanator. Ideea e clara. Apare si in cartea lui Orwell Ferma animalelor. E drept, acolo era vorba de porci, iar aici de romani de vaza. Insa numele speciei conteaza mai putin.