Adicatelea anumite situatii pot contrazice starea de normal intr-o maniera care da cu virgula la creier intr-un mod placut. Si atunci incepem sa ne schimonosim, sa horcaim, sa lacrimam si sa hahaim, toate intr-o marmelada bolborosinda de stare de bine. Probabil ca eliberam si ceva zemuri din alea dulci pentru neuroni.
Este stiut faptul ca un banc bun, povestit prost, este mai putin eficient decat o gluma modesta, dar spusa bine. Eu inca nu reusesc sa-mi dau seama in ce categorie sa includ urmatoarea situatie. Sta in memoria mea intr-o zona-tampon, ca un fel de purgatoriu. E ca un obiect de care te impiedici pe hol si stii ca nu trebuie sa stea acolo, dar nu stii unde sa-l duci. Asadar, doua puncte.
La marginea unei paduri de foioase se afla o manastire. Pana aici, nimic iesit din comun, multe manastiri sunt amplasate la margini de paduri, ca e liniste, e aer curat, sunt pasarele si e padurea manastirii. Calugarii isi duceau existenta in tihna, in rugaciune si in ascultare. Insa aceasta armonie avea sa fie spulberata intr-o noapte rece de octombrie.
E noaptea aia pe care ei nu o vor uita niciodata. Cam pe la orele trei, o mana grea incepu sa bata in poarta manastirii, cu atata putere incat aveai senzatia ca o va sparge. In cateva minute, o comisie de primire, in frunte cu staretul, deschise zavorul. In lumina felinarelor deslusira silueta unui zdrahon de barbat.
Era incredibil de inalt, chel, cu barba si parea ca pe sub haina lunga din piele neagra era compactata musculatura intregii echipe nationale de rugby a Romaniei. In ciuda aspectului de criminal, strainul se adresa politicos, scuzandu-se pentru deranj si solicitand o camera in care sa isi odihneasca oasele peste noapte. Evident, contra cost. Taica staret vazu imediat plusurile situatiei si ii facu strainului un pret din ala nesimtit, ca nu era ca si cum ar fi avut de ales intre mai multe hoteluri din zona. Si omul nostru se caza in camera de oaspeti dinspre miazazi.
Cand totul parea ca se linistise, din camera strainului incepura sa se auda niste racnete groaznice. Niste ragete turbate. Parca s-ar fi luptat cinci ursi cu trei tigri si o sinsila. Imediat calugarii s-au inghesuit la usa lui. El le-a deschis, buimac. Avea ochii rosii si barba pe jumatate smulsa.
— Ce faci, omule?
— Daca va spun ce fac, promiteti ca nu mai ziceti nimanui?
— Promitem!
Si le-a spus.Si ei nu au mai zis nimanui.