Aceste documente, citate in cartea Citizen Kane: A Filmmaker’s Journey, de Harlan Lebo, carte ce urmeaza sa apara in aprilie, arata cum intreaga armata de avocati si directori ai lui Hearst a fost inregimentata in lupta cu Welles. In 1941, Arnold Weissberger, avocatul si managerul lui Welles, isi avertiza clientul: „Nu e o furtuna intr-un pahar cu apa, nu se va calma de la sine“.
Intregul imperiu mediatic (26 de cotidiene, 16 reviste si 11 posturi de radio) al lui Hearts era pornit pe Welles, Kane si studiourile RKO. In primul rand, Hearst a ordonat ca filmul sa nu fie pomenit deloc in ziarele sale, iar ziaristii aflati in solda sa sa il defaimeze in orice chip pe Welles. Dar Welles era convins ca situatia era inflamata de „minionii“ lui Hearst, dornici sa se remarce in ochii patronului. Cu toate acestea, lucrurile nu aveau sa se opreasca numai la coloanele ziarelor.
Aflat intr-un turneu de promovare, inainte de premiera filmului, Welles a fost avertizat de un politist: „Nu te intoarce la hotel. Au dus o fata de 14 ani in camera ta, iar doi fotografi asteapta sa ajungi“.
Welles era convins ca Hearts nici nu stia despre toate aceste manevre. Dar Lebo, care a fost consultant istoric pentru lansarea unei editii aniversare a Cetateanului Kane, sustine ca mogulul „a stiut intotdeauna ce se petrece“.
„Planul contra lui Welles era mult mai complicat si tenebros decat s-a stiut pana acum“, a spus Lebo, care a citat noi documente.
Una dintre directii era acuzarea lui Orson Welles de legaturi cu comunistii. „Welles nu era comunist, insa la esalonul superior al organizatiei lui Hearst se punea la cale o vanatoare de vrajitoare comuniste“, care urma sa fie sustinuta si de investigatori ai Guvernului, a sustinut Lebo. Cu putina vreme inainte de lansarea Cetateanului Kane, FBI-ul i-a deschis un dosar lui Orson Welles, in care era redactata o lista de asociatii presupus comuniste cu care regizorul ar fi avut legaturi, o investigatie sustinuta de prietenii din Washington ai lui Hearst.
„Ne putem imagina ce potop de stiri si comentarii negative ar provoca astazi o astfel de initiativa a unui mogul media, gen Rupert Murdoch, daca acesta, din motive pur personale, ar interzice orice mentiune a unui film in firmele trustului sau si ar incerca distrugerea, prin orice mijloace, a filmului, a scris Lebo.
„A functionat conspiratia lui Hearst?“, se intreaba revista „Smithsonian Magazine“. „Intr-un fel.“ Din cauza reclamei „negative“ si refuzului majoritatii distribuitorilor de a prezenta filmul in cinematografe, Citizen Kane nu a inregistrat un mare succes financiar. Premiile Oscar l-au ignorat „strategic“. Iar cariera lui Welles nu a ajuns niciodata pe culmile pe care acest prim film le anunta. Dar, scrie „Smithsonian“, „Orson Welles a fost cel care a ras la urma: astazi, filmul este considerat o capodopera, una care a schimbat cinematograful si care a definit felul in care istoricii vad mostenirea lui Hearst“.