Si cind te gindesti ce reportaje de mare frumusete si subtilitate ar fi putut iesi de aici: toate interventiile – legale si semilegale – ale premierului in favoarea omului de afaceri Dinu Patriciu, combinate cu relatiile strict financiare ale liderilor PNL cu acelasi Patriciu, apoi afinitatea lui Patriciu pentru jocul dublu (PNL-PSD) si suprinzatoarea concordie existenta intre opozitia pesedista si partea de guvernare penelista… in fine, o minunatie de analiza jurnalistica! Ce-i drept, unii au facut si asa ceva, dar imaginea de ansamblu e cea de care pomeneam la inceput: toate tunurile pe Basescu.
Un nou scandalut s-a iscat si pe tema a doi muncitori romani din Irak, care, lucrind intr-o baza militara, au fost prinsi filmind, desi stiau ca e interzis. Au inceput intrebarile cu adresa directa la presedinte: de ce a pomenit de cei doi abia dupa trei luni, oare chiar nu i-a pasat de ei, cum de-i lasa pe bietii oameni pe mina americanilor in loc sa…? Si asa mai departe. O explicatie la mintea cocosului ar fi aceea ca muncitorii respectivi au incalcat niste reguli, constienti (sper) de riscurile pe care si le asuma. In plus, Ministerul Afacerilor Externe a amintit ca mai sint destui romani aflati in situatii asemanatoare (arestati sau anchetati in tari straine), iar in cazul celorlalti nu s-a facut scandal nicaieri.
(In paranteza fie spus, cu ocazia asta am aflat cu stupoare ca e vorba de peste 7.000 de oameni, ceea ce nu-mi creeaza o impresie extraordinara despre conationalii nostri.)
Revenind la idee, am remarcat – cum au remarcat si o multime de cititori ai ziarelor de la noi pe forumurile on-line – obstinatia cu care se vineaza greselile si se cauta vinile presedintelui. Nici un om politic din ultimii saptesprezece ani, indiferent cit de antipatic, veros sau tiranic va fi fost, nu a avut parte de asemenea canonade. Ciudatenia nu poate fi explicata decit in doua feluri: ori, gratie intrarii in UE, intreaga lume politica si mediatica autohtona si-a facut mea culpa si i-a crescut o moralitate de neclintit, ori acea lume e speriata de Basescu si ar da orice ca sa scape de el.
Cum prima varianta e extrem de improbabila (desi nu imposibila, fiindca exista si minuni), inclin sa cred ca Basescu sperie. Sperie al naibii de tare. Iar cind vezi ca aceiasi oameni care il critica obsesiv pe presedinte o folosesc sistematic drept tinta si pe doamna Monica Macovei, ministrul Justitiei, poti construi usor ipoteze de lucru.
Monica Macovei a venit din afara sistemului politic si a incercat sa schimbe regulile dupa care functiona justitia in Romania. Nu a placut. Cu atit mai putin trebuie sa placa Traian Basescu. El pare atit de diferit si de pitoresc in lumea marilor invirteli romanesti fiindca vrea sa schimbe regulile jocului, reguli constituite pe vremea FSN-ului si acceptate in timp de toti jucatorii ajunsi la masa.
Nu stiu daca regulile propuse de el sint mai bune sau mai rele, dar deocamdata nu am motive sa ma nelinistesc. Chiar dimpotriva. M-a nelinistit insa indirjirea si graba cu care s-a creat coalitia anti-Basescu – o uniune (altfel extrem de eterogena) de extremisti, socialisti, liberali, oportunisti si trusturi media. Acum am vazut zeci de personaje cu apucaturi tiranice sau oligarhice cunoscute, dar care invoca trufas legea, Constitutia si democratia. Ironia sortii face ca in trecut multi dintre ei au calcat adesea in picioare legea, Constitutia si democratia. Ma uit, ma uit la ei si am permanent senzatia ca vad o haita, altfel dezbinata, care se agata ciopor de un ciolan mare si gras. Un ciolan care le-ar putea fi smuls…
Miza trebuie sa fie foarte mare.