Un profesor si o studenta intra in priza unui conflict alambicat. Fiecare cuvint rostit de profesor se intoarce impotriva lui si il distruge. Pentru ca in piesa lui Mamet nu exista cuvinte inocente. Perversitatea e reversul replicilor, pe care studenta o deznoada pina la ultimul fir. Nimic nu ramine nefisurat, nebombardat in cele din urma. Oleanna e un model de interpretare pe mai multe etaje. Pe de o parte, avem interpretarea unui sistem educational care se autocastreaza prin promovarea sabloanelor stupide, iar pe de alta parte avem cea mai abila forma de analiza a unui discurs alimentat de ceea ce s-ar putea numi receptarea de prezumtie. Intentia, si nu actul in sine, este violent incriminata. Faptul ca, la un moment dat, profesorul incuie usa biroului in care o primeste pe studenta, avansurile pe care i le face si abaterea discutiei sint probe care ii certifica potentiala vinovatie de actiune.
Lupta intentie la reactie e un joc dur cu nenumarate strategii de insinuare, aparare si disimulare. Loviturile sub centura sint scurte si repetate ca niste lame care taie adinc.
Nodurile textului lui Mamet, brustele treceri de la rugaminti la invective fac din piesa un esafod pentru un condamnat-jongleur. Ce e in capul profesorului care arunca in aer un sistem educational de intretinere si ascendenta ierarhica? Un sistem prin care poate sa-si cumpere o casa noua? Mamet propune un cerc al paradoxurilor distructive. Profesorul isi bate joc de tot invelisul invatamintului tembelizant si, in acelasi timp, e hranit de avantajele titularizarii. La rindul ei, studenta acuza prerogativele unei puteri, pe care, in final, o intoarce in favoarea ei. In Oleanna se rostogolesc cu o viteza uluitoare puterea si provocarea, compromisul si contestarea.
Autorizatia de autoritate a profesorului se transforma incet, incet in handicapul lui. Studenta da de toti peretii cu carapacea protectoare a profesorului histrion.
Nonconformisti imblinziti, constienti de legile prestabilite ale conformismului in limitele caruia actioneaza, exista in fiecare sistem. Profesorul este unul dintre acesti nonconformisti conformati la cerintele unui context pe care, oricit de mult ar incerca sa-l dribleze, nu poate.
Regizoarea Andreea Vulpe marseaza pe tensiunea situatiilor care nu au nevoie de nici un artificiu ca sa te convinga. Lasa textul sa-si decanteze confruntarile sinuoase, suita de amabilitati transformate in rafuieli pe care Adrian Titieni le sustine mereu pe muchie. Actorul potenteaza de fiecare data sensul doi al actiunilor si gesturilor si largeste frame-ul nemultumirii sau revoltei incercind, pina la un anumit punct, sa o potoleasca pe studenta care nu vrea sa-si retraga acuzatiile de hartuire. Emilia Bebu nu reuseste in totalitate sa faca subtila trecere de la inocenta la manipulare, de la neputinta la o demonstratie de forta.
Cea mai mica deviere se plateste scump. Panoul din fundal devine tabla pe care sint scrijelite valorile unei lumi perfide.
Cuvintul inseamna putere, jucata la dublu de doi adversari vulnerabili si perversi.
Teatrul ACT. Oleanna de David Mamet. Regia: Andreea Vulpe. Scenografia: Dan Titza. Cu: Adrian Titieni, Emilia Bebu. O productie Asociatia PERSONA, ARCUB si Teatrul ACT