E mic in primul rand pentru ca, din cate se pare, se fac eforturi imense ca sa ramana astfel. De-acuma e greu sa musamalizezi intreaga poveste– exista prea multe dovezi, iar „Gazeta sporturilor“ are o audienta si o credibilitate prea mari. Dar ea poate fi trecuta in surdina si, spera unii (destui), ingropata macar partial.
Apoi, e un scandal mic fiindca asa e si tara: mica. Indiferenta. Apatica. Caci despre ce e vorba aici? Despre o firma care furniza spitalelor, preferential, scump si adesea fara nici o licitatie, dezinfectanti ce ar fi trebuit sa impiedice – dar nu impiedicau – dezvoltarea si raspandirea infectiilor intraspitalicesti. Adica acele substante care, daca sunt folosite corect, reduc riscul de a intra in spital cu o boala tratabila si de a iesi cu una cronica. Sau rece si acoperit cu un cearsaf. Cei care se joaca astfel cu vietile unor oameni, de dragul unui castig meschin (oricat de multi bani ar fi in joc), sunt practic niste criminali. Ucigasi in serie. Si de aceea scandalul ar trebui sa fie mai mare – dar nu e: fiindca un furnizor major de dezinfectanti, cateva zeci de directori de spitale si cine stie cati angajati ai directiilor sanitare sau ai Ministerului Sanatatii au participat, direct sau indirect, la aceste crime in serie. Niste crime care se petrec dupa principiul ruletei rusesti: cine are ghinion nimereste teava cu infectia mortala.
E drept, deocamdata nu exista un verdict clar – nici al autoritatilor medicale, nici al celor judiciare. Dar exista o investigatie jurnalistica si ea arata, cu dovezi convingatoare si bine coroborate, ca exista o firma care castiga pe banda rulanta contracte cu spitalele romanesti, carora le furnizeaza dezinfectanti care nu dezinfecteaza. Apa de ploaie scumpa. Si ca existau inca dinainte suspiciuni legate de calitatea acestor dezinfectanti, dar ele au fost ignorate sau tainuite de cei pusi sa verifice asemenea lucruri. E foarte posibil ca, in ultimii ani, sute, poate chiar mii de oameni sa fi murit in spitale in urma unor infectii sau suprainfectii pe care le-au facut tocmai din cauza acestui smen cu dezinfectanti. Cei care au pus la cale afacerea au facut-o stiind ca o sa omoare oameni. Asta, oricum am intoarce-o, se cheama ucidere din culpa. Sau asa s-ar chema intr-o tara normala. Iar directorii de spitale, responsabilii din minister si de la directiile de sanatate publica care au inchis ochii, fie pentru ca au fost stimulati financiar sau altfel, sunt la randul lor complici la crima. Fiindca aici nu mai e vorba de greseli medicale: infectiile intraspitalicesti ucid oameni, iar cei care refuza sa le combata (desi pretind ca o fac) ucid si ei oameni. Direct, nu indirect.
Acelasi lucru e valabil si in nenumaratele cazuri de achizitii de echipament medical ce zace nefolosit, doar de dragul unui comision mizerabil (omeneste vorbind). Pentru fiecare o mie, doua mii sau cinci mii de euro furati sau traficati din banii pentru sistemul de sanatate undeva moare un om ce putea fi salvat. Exista insi a caror prosperitate e cladita pe zeci de cadavre. Unii dintre ei au depus juramantul lui Hipocrate.
Cazul dezinfectantilor masluiti e insa unul evident – de la obraz. In mod normal, ar fi trebuit sa iste demisii si chiar proteste de strada. Dar da, poate ca exagerez. Am pretentii mari. Nu suntem noi de asa ceva. Suntem o tara mica, cu oameni apatici, care pot fi omorati usor, fiindca pana la urma se descurca ei cumva. Fiecare pentru el.