Primul videoclip l-am vazut in 1983. Eram student in Iasi si am mers si
eu la o casa de cultura de cartier, unde un actor cu relatii dadea filme pe
casete video. Intre pauze, publicul obosit de vocea Irinei Margareta Nistor si
de atitea productii de succes precum Iisus din Nazaret, Caligula sau Top Secret,
privea videoclipuri. Pe acestea le tin minte bine si acum. In Beat It l-am vazut
pentru prima data dansind pe Michael Jackson. Traiam o perioada purista in care
ma simteam dezamagit de ofensiva muzicii comerciale, dar eram totusi fascinat de
coregrafia perfecta si de energia debordanta a starului care pe atunci inca mai
avea un nas normal. O lume concentrata intr-o poveste vizuala de trei minute…
Chitaristul hispanic din La Isla Bonita, travesti-ul lui Freddie Mercury din I
Want to Break Free, „coamele” kitsch ale blonzilor vopsiti de la Europe, toate
acestea erau demne de „dispretul” meu, dar pentru ca apareau intr-o succesiune
ametitoare de imagini produceau reactii chimice necontrolate in mintea mea. Pe
atunci nu era nimic de consumat. Nici macar culoarea pantofilor sau a camasilor
nu mai era de ales. Acelasi tip de unt lipsea din toata tara, la fel si berea de
Solca, si camasile cu nasturi mici la rever, si benzina, si rucsacii de Urziceni
cu cadrul de aluminiu, si discurile cu Alexandru Andries, iar Sogunul se dadea
la pachet, pe sub mina, cu maculatura proaspat tiparita. Volumul al doilea din
Istoria culturii si a civilizatiei al lui Drimba nu mai aparea…
Se cauta ultimul clip cu Johnny Cash
Cind am cumparat primul meu video recorder VHS, am inceput sa copii clipuri
de pe MTV: de pe caseta orginala inregistram pe camera video ceea ce imi placea,
pentru ca apoi sa le copii din nou pe o alta caseta.
Distilam muzica la fel cum taica-miu facea tuica in balconul de la bloc.
Ecranul mi-era de-ajuns pentru mega-exploziile din minte din fiecare seara si
noapte la vederea clip-urilor cu Sinnead O’Connor si Tom Waits. M-am oprit din
activitatea asta, intre timp am devenit artist, director de festival si
profesor, prin 2003, cind am trecut pe digital. Daca stiti cum as putea gasi
ultimul clip cu Johnny Cash din 2003, filmat cu citeva zile inaintea mortii
sale, v-as fi profund recunoscator. Adresa mea de email este mateibejenaru[at]yahoo.com.
Am revazut de curind videoclipurile lui Anton Korbijn pentru Depeche Mode.
Personal Jesus sau Enjoy the Silence. Personajele calme, departe de orase, sint
filmate pe pelicule alb-negru cu granulatie mare, la fel cum artistii Fluxus
faceau filme experimentale in anii ’60.
Inovatiile din aceste clip-uri au devenit referinte in limbajul video al
anilor ’90. In 1986, Korbijn i-a fotografiat pe cei de la U2 cu un aparat
panoramic, in desertul american de la Valea Mortii. Fotografia a fost folosita
pe coperta albumului Joshua Tree din anul urmator si a ramas pina acum imaginea
de referinta a grupului.