Dar uite ca m-am luat cu vorba si-am uitat sa va spun cum am rezolvat cazul cu moartea mea.
Cel mai greu mi-a fost, inainte de a trece la intocmirea unei liste de suspecti, sa-mi gasesc cadavrul. Adica eram eu exact la jumatatea distantei dintre cer si pamant, dar unde naiba imi era hoitul? Va dati seama, ce ancheta sa fac, daca-mi lipseau orice fel de probe?
Am trecut pe la birou. Nu eram acolo. N-am gasit decat robinetul deschis si CD-ul cu Sting, „It’s probably me“, cantand in nestire, cu butonul intors pana la „Are you nuts?!“. Apoi am incercat in toate locurile mele favorite. Barul cu mese de biliard in care i-am spart odata fata lui Billy Ucigasul. Billy era acolo, destul de abatut, cu o sticla de whisky imputit in fata. L-as fi intrebat daca nu mi-a vazut hoitul din intamplare, dar mi s-a facut brusc mila de el. Nu doream sa-i rascolesc amintiri neplacute, asa ca l-am lasat in pace. De cand am murit, am devenit mai ingaduitor.
Am fost pana pe dealul din apropierea orasului, unde obisnuiam sa ma duc cu Ford-ul meu decapotabil, pentru a privi cerul, in serile senine. Luam cu mine cateva cutii cu bere pe care le beam cu sorbituri mici pana se intuneca si se aprindeau luminile din oras. E frumos sa privesti de sus oamenii pe care i-ai salvat de la moarte de atatea ori, carora le-ai rezolvat atatea probleme. Nu am gasit decat o pereche de indragostiti. Nici macar nu se sarutau, ca sufla un vant de-ti inghetau oasele. Pur si simplu se uitau ca prostii. Vai, ce ma oftica firile astea romantice!
Apoi mi-am incercat norocul pe la iubitele mele. Janine freca cu peria niste pete de sange de pe covor. Ii cursese probabil sange din nas. Nu te poti lega de un om care nu sta prea bine cu sanatatea. Rosy se saruta cu un negru pe canapeaua din sufragerie. Am banuit ca nu eram acolo. In plus, il stiam pe negru. Facusem armata impreuna, la marina. In razboiul din Vietnam, am mancat sobolani fripti in acelasi lagar, i-am salvat fundul de vreo cateva ori. N-as zice ca avea inima sa ma omoare. Natalia dormea cu un ursulet panda in brate, visand probabil la cei 50.000 de dolari pe care mi i-a imprumutat acum doi ani si nu i-a vazut nici in ziua de azi. Am scos-o din calcul. Nu m-am mai obosit sa mai trec pe la Melanie. N-aveam cum sa fiu la ea. Dupa ce i-am facut un copil din flori, mi-a spus ca nu vrea sa ma mai vada nici mort.
Enigma devenea din ce in ce mai anapoda. Am hotarat sa procedez metodic, ca un adevarat profesionist. Trebuie sa-mi amintesc tot, dar absolut tot ce s-a intamplat in preziua mortii mele. Orice detaliu, oricat ar parea de nesemnificativ, poate arunca o noua lumina asupra cazului.
La 7.32 m-am trezit cu un san pe fata. Era Lola care se aplecase peste mine ca sa vada cat e ceasul de pe noptiera. M-a sarutat cum numai ea stie si mi-a reamintit ca iar e una dintre acele zile cand trebuie sa salvez lumea. Iubirea ei mi s-a parut exagerata. In primul rand pentru ca in general nu era atat de dragastoasa, apoi pentru ca femeile in general nu-ti ofera nimic gratis. Folosesc dragostea ca pe o moneda de schimb, te rasplatesc sau te pedepsesc dupa cum le tuna lor, insa niciodata nu o fac intamplator. Vor sa-ti demonstreze ceva. N-o sa gasiti niciodata o femeie care sa va spuna clar, logic, de ce (nu) te iubeste. Li se pune pata la fel de usor cum le si trece.
Am alergat la bucatarie si mi-am facut o cafea la filtru. Avea un gust ca naiba, slab, asa cum iese totdeauna cafeaua la filtru. Mi-as fi facut una la ibric, dar nu mai aveam timp. La 8 si 13 urma invazia extraterestra si eu aveam camasa sifonata. Cum naiba sa tii piept unei nave extraterestre cu o camasa sifonata? Am calcat-o in graba, era cat pe ce sa apar in fata extraterestrilor cu ea arsa. De fapt, s-a dogorit putin, dar, din fericire, in partea pe care am putut sa o ascund in pantaloni. Graba mea n-a avut nici un rost. Extraterestrii au intarziat 17 minute, timp in care eu a trebuit sa ii astept cu un AG de o suta de kile in spate.
Puzzo, traficantul de droguri, s-a si suparat pe mine ca am intarziat la intalnirea de la 8.30. Si stiti cum sunt astia cand se supara. A trebuit sa ma scuz ca am avut pana la masina, ca am ramas prins in trafic pe autostrada, ca alea-alea, pana sa-mi dea toate informatiile despre Moore. In cele din urma, am fost nevoit sa-i trag un glonte in cap si sa caut alta pista pentru a-l captura pe Moore…
(continuarea in numarul urmator)