La un moment dat am realizat ca a mea cutie postala someaza. Fapt care, teoretic, ar fi trebuit sa ma bucure. Ca zero facturi inseamna zero bani dati pe utilitati.
Dar stiam ca consumasem gaze si apa si se invartise considerabil chestia aia care se invarte atunci cand bagi ceva in priza. Deci cu siguranta se produsese un vid de comunicare intre mine si furnizori. Am pus mana pe telefon si am sunat postarita.
Pfai, ca ea isi baga picioarele, ca ea nu munceste pe juma’ de norma cand de fapt are treaba cat pentru o norma jumate si ca mai bine sta acasa. Bine, zic, dar eu vreau corespondenta. Mi-a raspuns ca undeva, in zona Tatarasi, se afla nu’s ce birou de tranzit al postei. Normal ca m-am dus acolo, mai ales ca abia asteptam sa citesc ce scrisesem in „Supliment“ cu o saptamana in urma. Parca altfel se vede pe foaia de ziar, mai ales ca ei au si bunul obicei de a-mi corecta bulelile de gramatica.
Ma simteam bine printre tantitele alea. Tineam teancul de „Suplimente“ peste vraful de facturi, fapt care imi dadea un aer cult. Ajuns acasa, m-am infipt in fata laptopului, sa achit online ce-am consumat. Bai, si sa mai zici ca viata nu este ironica uneori. Ma suna de la compania de telefonie. Ca, domnul Dumitras, aveti sold neachitat. Am aflat si eu, zic. Pai de ce nu ati achitat? Fiindca, sa vedeti, postarita nu mai vrea sa aduca hartogaraia, ca cica satul e prea mare.
Am impresia ca nenea a avut impresia ca eu am cautat o scuza ieftina. Si-a schimbat tonul si m-a anuntat cat se poate de oficial ca daca nu fac ceva in directia stingerii urgente a datoriei, voi fi deconectat. Si asta nu insemna doar lipsa telefon, ci lipsa acces la un pachet indispensabil vietii: telefon, internet, televiziune. M-am panicat si ma pregateam sa dau asigurari ca platesc indata. Dar ceva din orgoliul meu s-a trezit brusc. De ce ma ameninti, dom’le? Ce, e firma lu’ ma-ta? Uite ca nu platesc, na! A, da? Gata, imediat vom suspenda serviciile.
V-ati dat seama ca nu m-am luat cu asta in gura fara sa am un plan, nu? Am sunat imediat un numar din agenda, la intamplare, si am zis: „Salut, treaba e aproape gata, mai am de conectat firele la ceas si mergem in locatia stabilita“. Si am inchis. Sunt deja patru luni de cand nu mai platesc telefonul. Si, sa vezi minune, inca functioneaza. Acum incerc sa elaborez o strategie prin care SRI-ul sa-mi achite si apa de la robinet.