Da, deocamdata subiectul e fierbinte si polemicile aprinse. Intr-una din emisiunile TV dedicate acestei teme a intrat in discutie, prin telefon, si un inspector scolar din Bucuresti, poate chiar inspectorul general, care a enuntat ritos ca in Romania homeschooling-ul este ilegal si gata, ce sa mai discutam? Evident, respectivul inspector se insela, dar asta nu-i de mirare: una dintre cauzele importante – si ades ignorate – ale degradarii invatamantului romanesc este exact calitatea inspectorilor scolari. In cei patru ani cat am fost profesor, am cunoscut un singur inspector competent si, in acelasi timp, onest (e drept ca era unul exceptional).
Ma mira totusi orbirea de care par cuprinsi toti cei ce apara sistemul educational de stat, punandu-l in opozitie cu modelul homeschooling, si se folosesc pentru asta de exceptionalele realizari ale elevilor romani (medaliati la olimpiade internationale, apoi studenti la cele mai bune facultati din lume, ba chiar profesori universitari acolo, in lumea unde selectia e una meritocratica). Nimeni nu pare sa observe doua lucruri importante: 1) ca acest ciudat model de homeschooling functioneaza bine-mersi in Romania de cel putin patru decenii, in paralel cu invatamantul de stat, si 2) ca de fapt homeschooling-ul este responsabil pentru toate succesele elevilor din invatamantul romanesc preuniversitar. Nu invatamantul de stat – acesta e mediocru, submediocru si nu ofera mari sanse de reusita in viata. Nu, educatia de calitate s-a facut la noi mereu acasa. Nu-i spuneam homeschooling, ci meditatii sau ore suplimentare, dar e aceeasi Marie, doar cu alta palarie.
Cei mai varstnici isi amintesc, poate, ca inainte de 1989 admiterea la facultate era o proba de foc. Diploma de bacalaureat o obtinea aproape oricine si nu folosea la mai nimic. Adevarata selectie se facea la facultate, unde concurenta era de cinci-zece sau, in unele cazuri, chiar de o suta de candidati pe un loc. Ca sa devii student, meditatiile particulare, cu profesori cat mai buni, poate chiar cu cadre universitare, erau o conditie cvasi-obligatorie. Cunostintele din liceu erau aproape inutile, manualele nu erau suficiente: aveai nevoie de un mentor (adica de mai multi) care stia ce „se cere“, ce si cum trebuie sa inveti pentru a deveni student. Iar asta inseamna homeschooling.
Meditatii se fac si astazi, se fac inca din clasele primare, iar bietii copii sunt, practic, alergati intre doua scoli: cea de stat si cea de acasa. Crede oare cineva ca elevii care au obtinut medalii internationale la concursurile de informatica, matematica, chimie s.a.m.d.
si-au dobandit cunostintele in sala de clasa, ascultand explicatiile profesorilor si facandu-si temele din manuale? Nici vorba: au facut si ei, intr-un fel sau altul, homeschooling. Au lucrat impreuna cu profesorii la cercuri de specialitate, au studiat singuri, au cautat resurse pe internet… Pentru ca scoala de stat nu te pregateste pentru succes. Nu mai e in stare. E mai mult o povara suplimentara, ceva ce trebuie bifat ca sa te incadrezi in sistem. Pentru performante scolare autentice, e nevoie de homeschooling, chiar daca nu il numim asa.
Dar sa nu denigram complet sistemul de stat. Are si el meritele lui: in primul rand, ofera acele hartii numite diplome. Diplome de bacalaureat, de licenta, de doctorat. Nu mai inseamna ele mare lucru in lumea larga, dar aici, la noi, or fi si ele bune la ceva.