„Este o tacere nepoliticoasa si aroganta“, a fost de parere Per Wastberg, membru al Academiei Suedeze care a acordat Nobelul pentru literatura.
Fara sa refuze in mod oficial acest premiu, Dylan si reprezentantii lui s-au refugiat intr-o atitudine de „no comment“ care, daca va continua, inseamna ca muzicianul nici nu va vedea premiul de 900.000 de dolari care insoteste Nobelul.
In vreme ce multi scriitori si-ar taia o mana pentru aceasta suma, Dylan nu este in situatia de a avea nevoie neaparat de acesti bani, dar regulile Nobelului sunt clare: un laureat, pentru a-si ridica premiul in bani, trebuie sa prezinte public o conferinta pe un subiect „relevant pentru domeniul pentru care a fost acordat premiul“ (in cazul lui Dylan poate ar fi vorba despre un concert), nu mai tarziu de sase luni dupa 10 decembrie, aniversarea mortii lui Alfred Nobel. Asta in ce priveste banii. Din alt punct de vedere, Fundatia Nobel nu accepta nici o respingere a premiului – vrea, nu vrea, numele unui castigator va fi trecut pe lista, alaturi de predecesorii sai.
Conferinta in chestiune nu trebuie tinuta neaparat la Stockholm. De exemplu, in 2007, cand britanica Doris Lessing a primit Nobelul pentru literatura, starea sanatatii nu ii permitea sa se deplaseze. Ea a trimis textul conferintei editorului suedez al cartilor ei.
De-a lungul anilor, scrie MSN, numai sase laureati au refuzat Nobelul. Unul dintre acestia a fost Jean-Paul Sartre, in 1964. Dupa ce Sartre s-a confruntat cu anumite greutati cativa ani mai tarziu, avocatul sau a trimis o scrisoare Academiei Nobel, cerand banii in numele scriitorului. Academia Nobel a refuzat.