Totul a inceput odata cu anii ’80 cand Trump, multimiliardar, scoate pe piata carti care ii glorifica persoana, carti cu titluri pe masura egoului sau si care se vand in milioane de exemplare. Este momentul cand Trump ajunge pe coperta revistei „Time“.
Din acel moment, Trump isi incepe saga pe micile si marile ecrane, cu un cameo in sitcomul The Jeffersons. De acum inainte, fostul presedinte incepe sa construiasca un personaj public imposibil de evitat, care activeaza peste trei decenii: un miliardar new-yorkez ale carui viata si atitudine sunt cat se poate de exagerate.
Trump, in pielea lui Donald Trump, este peste tot – in seriale TV (Dadaca, Printul din Bel-Air, Totul despre sex), in filme (Singur acasa 2, Zoolander etc.), in interviuri la marile talk-show-uri, la concursuri de frumusete, in faimoasa emisiune The Apprentice. In dreptul sau, imdb.com listeaza cu sutele aparitiile sale.
In 80 la suta dintre acestea, isi joaca propriul rol sau, mai degraba, rolul pe care l-a ales pentru public.
„A oferit cu jubilatie un vis americanilor din clasa de mijloc, cei care intotdeauna i-au iubit pe bogati“, explica Laure Mandeville, corespondenta americana a ziarului „Le Figaro“.
Trump, spune „The New York Times“, a devenit un „simbol al averii, al lipsei de mila si al New York City“. A lucrat cu atentie la crearea acestui personaj aproape mitologic. ~nainte de aparitia sa in Dadaca, de exemplu, Peter Marc Jacobson a primit o nota din partea lui Trump prin care acesta ii cerea sa ii schimbe prezentarea din „milionar“ in „miliardar“. O nuanta importanta pentru Trump. „E bizar si complet narcisist ca cineva sa ceara asa ceva intr-un sitcom“, a comentat Jacobson.
„Orice ai spune despre Trump, omul este foarte versat in mecanica televiziunii“, scria criticul James Poniewozik anul trecut. „{tie in ce presiune lucreaza producatorii, stie ce audiente poate aduce el personal si stie ce avantaj in ofera aceste audiente in negocieri.“
Iar acest vis si acest personaj sunt sustinute din plin de mass-media americana, Trump devenind inca din anii ’90 un rasfatat al televiziunilor din SUA. Astazi, aceleasi institutii media sunt cele care nici nu vor sa auda de el si care l-au bombardat (inutil, dupa cum s-a vazut) toata campania electorala, confruntate cu mitul popular Donald Trump, mit la care au lucrat deplin pentru a-l promova si in a carui capcana s-au pomenit prinse acum.
Iar Trump nu si-a ascuns niciodata ideea de a candida la presedintie, inca de la sfarsitul anilor ’80, in talk-show-uri precum cele ale lui Oprah Winfrey sau David Letterman. Probabil ca foarte putini sunt cei care l-au crezut, la vremea respectiva.
Hollywood-ul, care astazi il uraste, l-a celebrat acum cativa ani cu o stea pe Hollywood Walk of Fame – monument al gloriei trumpiene ce a fost vandalizat in cursul campaniei.
Aproape normal, in tot acest vartej al culturii populare cel mai mare dusman al lui Trump a fost tot Donald Trump, macar intr-o singura ocazie: in 1989, cand Donald a primit o Zmeura de Aur pentru aparitia sa (in propriul sau rol) in comedia Ghosts Can’t Do It.