Alfred Hoffman evoca in aceeasi cronica – si cine mai scrie astazi ca el in Romania? – „sonoritatea ampla, rotunda, scut acea latime beethoveniana a scandarii explicite si vehemente, eroica in orice clipa, dar fara ostentatie“, „melodicitatea tot timpul prezenta“, „acompaniamentele mainii stangi, niciodata indiferente“, „viziunea generala sculpturala, liniile daltuite in piatra cu o siguranta si o claritate ce nu lasa nici un echivoc“. Dupa o asemenea prezentare, ce meloman nu ar fi incitat sa asculte si sa reasculte concertul lui Gilels, la care pianistul intr-un elan putin obisnuit de generozitate a bisat oferind celor prezenti in Sala Radioteleviziunii intreaga Sonata a lunii?
Nici Electrecordul, nici Casa Radio nu au avut generozitatea de a scoate la lumina aceasta banda de concert exceptionala in anul centenarului Gilels si ma intreb daca ea mai exista. Sau daca mai exista in vreo colectie particulara a vreunui muzician sau meloman roman. Gilels a cantat in decembrie 1970 sub bagheta lui Iosif Conta. Un al doilea concert in Romania, sub bagheta lui George Georgescu, este mentionat pe site-ul de exceptie dedicat pianistului de Fundatia Emil Gilels de la Freiburg im Br. Am fost tentat o clipa sa spun un site de referinta, model, si pentru profesionisti „mai amatori“ ce l-au lansat recent pe cel consacrat lui Dinu Lipatti, daca nu as fi descoperit in ultimul moment ca prezentele lui Gilels in Romania, figureaza drept concerte la… Budapesta.
Daca am tot amanat sa scriu despre centenarul Gilels, motivul principal a fost ca doream sa spun cateva cuvinte avand in fata Editia Aniversarii Centenarului, setul limitat si numerotat de CD-uri, compilat – admirabil, scriu unii melomani mai norocosi – de casa Melodya in onoarea pianistului. Oricat de admirabil, setul care pare sa fie distribuit doar in strainatate, spre deosebire de cel similar dedicat anul trecut lui Sviatoslv Richter la centenarul acestuia, are un pret cu totul prohibitiv, in jur de 400 de euro. Asa ca, pentru cine doreste sa citeasca cronici pertinente ale fiecarui disc, nu pot decat sa recomand pagina de Facebook a lui Tom Deacon, cunoscutul editor al colectiei Great Pianists of the XXth Century.
Pentru cei mai putin avuti, Melodya a pus totusi pe piata doua compilatii aniversare remarcabile, remasterizari din inregistrarile lui Gilels din anii 1940-50. Cea dintai, Gilels plays Bach, semnaleaza ca, in ciuda cliseelor raspandite, Gilels a cantat relativ multe piese din compozitorul despre care spunea ca ar fi putut fi unul din stalpii sai de referinta si pe care il admira, in doua cuvinte, pentru „laconism si maretie“. In parenteza fie spus, cei care vor sa asculte mai mult Bach in viziunea lui Gilels au la dispozitie si un disc nou de colectie, compilat de Societatea amintita din Freiburg im Br.
Cel de-al doilea set aniversar Melodya pentru toti muritorii se intituleaza Emil Gilels in ansambluri si include patru CD-uri. Gilels canta in duo cu prietenul sau, Yakov Zak (CD1 si 3), sonate si piese pentru doua piane cu Elizaveta Gilels, Yakov Shapiro si Yakov Flier (CD2) si impreuna cu membri ai Cvartetului Beethoven (CD4).
Casa Deutsche Grammophon comemoreaza si ea centenarul Gilels oferind o banda de concert inedita si absolut pasionanta, The Seattle Recital. Recitalul, inregistrat privat, dar cu aparatura profesionala – suntem instiintati – in cladirea Operei din Seattle la 6 decembrie 1964, a avut in program Sonata Waldstein, Variatiunile La ci darem la mano (Chopin), Sonata Nr. 3 in la minor de Prokofiev, Debussy Images I, Viziunile fugitive ale lui Prokofiev, Ravel cu Alborada del gracioso, Dansul rus al lui Stravinski si, in final, bisul drag lui Gilels, Preludiul in si minor BWV 855a de Bach in aranjamentul lui Siloti (DG 479 62880).
Daca am inceput citand caracterizarea lui Alfred Hoffman, se cuvine poate sa inchei cu o alta ce ii face onoare pianistului. Profesorul sau celebru, Heinrich Neuhaus, scria in 1962: „Pentru mine, Gilels este, inainte de toate, unul din artistii cei mai contemporani (in sensul bun al cuvantului). […] Vocea sa este inteleasa de toti, corespunde sperantelor si dorintelor cele mai intime ale oamenilor. Intr-un cuvant, arta lui Gilels te ajuta sa traiesti. Iar pentru a putea furniza un asemenea ajutor, un artist-pianist trebuie sa posede diverse calitati, foarte rar intalnite atat de unite si in interactiune ca in Gilels. […] Pe primul plan este penetrarea in insasi substanta muzicii, temperamentul, vointa, pasiunea, rafinamentul auzului si al sentimentului, integralitatea in concept si, in fine, nu se poate omite, virtuozitatea sa, in sensul cel mai larg si mai complet. […] La Gilels este vorba de adevarata virtus – «valoare» – intr-o stare pura si autentica“. O valoare-virtuozitate, conchidea pedagogul in elogiul sau, strans legata de doua categorii de baza ale muzicii, ritmul si sunetul. „Nu cunosc un alt pianist care sa aiba o asemenea frumusete, potenta, plinatate, stralucire, «iradiere», o asemenea fascinatie a sunetului, precum Gilels.“