Tata nu vrea sa tina cont de stimulatorul cardiac, incearca sa munceasca in continuare ca in tinerete, pentru ca „daca nu fac eu, cine face?“. Vecinul meu a pus doi busteni de lemn de-a lungul drumului, in dreptul casei lui, sa mai reduca din viteza masinilor care merg cu 15 km pe ora. Nea Mitica umbla cu mata intr-un sac, pe spinare, se duce la rau s-o omoare pentru ca „s-a innadit la puii de gaina“.
Un copil moare muscat de caini in mijlocul orasului. Vanzatoarea de la supermarket imi da cumparaturi la caiet, daca mi-am uitat portofelul in cealalta geaca. Tomberoanele de gunoi sunt totdeauna pline. Dezinfectantul cu care s-a spalat doctorul pe miini, inainte de a-l opera pe tata, e posibil sa fi fost apa chioara. Noul sistem de semaforizare inteligenta, care a costat enorm, a creat haos in oras. In timpul secetei care ucide sute de hectare de culturi, prezentatorii de la meteo sunt fericiti ca e „vreme buna“ de mers la mare. In timpul potopului de zapada, sunt fericiti ca se poate schia la munte. Daca n-ai lant pentru ancora de barja comerciala si-ti lasi bicicleta nesupravegheata cinci minute, cineva reuseste sa taie cablul otelit-plastifiat si sa o fure. Autobuzul se strica, iar soferul urla la calatori sa coboare si sa-l impinga. Masina iti poate functiona impecabil, dar tot trebuie sa dai minimum 50 de lei spaga ca sa treci ITP-ul. Oricat de cald ar fi, daca deschid o fereastra, totdeauna este cineva care urla ca „trage curentul“. Un regizor de teatru platit cu 20.000 de euro nu se simte bine, iar actorii platiti cu 68 de lei pe spectacol repeta, se pregatesc singuri, cum ii taie capul. Nici un taximetrist nu respecta nici o regula de circulatie. Un fotbalist cade din senin pe teren, iar cei de la Ambulanta il arunca pe targa ca pe un sac de cartofi. Usa de termopan de la bucataria casei, pe care am cumparat-o, are o crapatura prin care se poate strecura pisica.
Copiii nostri arata, se imbraca, se comporta fix la fel precum cei din Vest. Peste batranii nostri parca a trecut istoria cu tancul. Daca te iei dupa comentariile de la sfarsitul articolelor din presa sau dupa cele de la postarile de pe Facebook, reiese ca majoritatea romanilor sunt ori dementi, ori imbecili. Toata lumea vrea figuri noi in politica, dar mai toti ii voteaza pe aceiasi politicieni vechi pe care ii stiu de la televizor. Nimeni nu mai are timp de citit, desi totodata aceiasi oameni aferati vad lunar zece filme si douazeci de seriale pe net ori robotesc de cateva luni la un joc pe smartphone. Unii sunt paliti de iluminare prin tabla jeepului mai ceva decat Saul pe drumul Damascului, se muta la tara, pun toale pe jos, petunii in geam, isi construiesc o bula idilica si preamaresc viata patriarhala a taranului roman.
Construim vile-vile-vile. Visam autostrazi in fundul curtii. Ne impartim in vegani, vegetarieni si carnivori. In fumatori si nefumatori. In bugetari si privati. In biciclisti, soferi si pietoni. Pietonii ii urasc pe biciclisti, biciclistii ii urasc pe soferi. Si invers. Ne temem de cutremur. Ne mandrim peste masura, ca si cum ar fi o realizare personala, cand castiga „ai nostri“, apoi ii dispretuim cand pierd. Toata lumea uraste pe toata lumea. Toata lumea da vina pe toata lumea. Nimeni nu vrea sa-si asume nimic, in special nationalitatea.
Nu cred ca acasa e neaparat acolo unde e bine. Poate fi in egala masura si acolo unde nu e bine. Eu, de exemplu, ma simt acasa in toata bulibaseala schitata fugar mai sus, pe care as putea sa o povestesc la nesfarsit. N-am vrut niciodata sa traiesc in alta parte. Altfel, e doar o conventie. In functie de locul in care iti propui sa ajungi, pleci sau nu de-acasa. Daca vrei sa ajungi pana la magazinul din colt, ai plecat de acasa, iar casa inseamna acasa. Daca iesi din oras, pleci de acasa, iar acasa inseamna orasul. Daca iesi din tara, acasa inseamna tara ta. Daca ar fi sa pleci cu o racheta pe Luna, acasa inseamna Pamantul. Pana la urma, adevaratul acasa e acolo unde mintea ta are cele mai mari sanse sa se impace cu sine.