Relatia pe plan muzical cu George Enescu, dublata de prietenia stransa dintre Procopiu si Maruka Cantacuzino, explica cele peste 200 de mentiuni ale numelui maestrului. La polul opus, intre marii muzicieni, amintita doar o singura data, se afla Clara Haskil, in octombrie 1937, cu ocazia unui „festival polonez“: „Clara Haskil, pianista: degete frumoase, gratie si sarm, dar stearsa, fara forta, de altfel a fost foarte bolnava“. Atat de exigenta de regula cu ea insasi, Clara Haskil ii multumea, o zi dupa concert, lui George Georgescu, scriindu-i totusi: „Am cantat mult cu orchestra in ultimii ani, dar nu-mi amintesc sa fi avut sentimentul de a fi inteleasa in cele mai mici intentii, cum a fost cazul ieri cu dumneavoastra, si nici de a fi simtit o atat de stransa colaborare artistica“.
Dinu Lipatti se bucura de peste 30 de mentiuni in jurnal, incepand din februarie 1933, cand Irina Procopiu remarca „fenomenalul copil Lipatti, in concertul de Liszt, dirijat de Alfred Alessandrescu“. Cu cateva zile inaintea concertului Clarei Haskil, la 15 octombrie 1937 Lipatti era, din nou, „admirabil in concertul de Liszt“ dirijat tot de G. Georgescu. La 3 noiembrie, in Concertul pentru pian si orchestra de Grieg, „la pian, Lipatti, 16 ani, mare succes“. In decembrie 1939, un concert al lui era calificat drept „magnific; sala plina, triumf. E perfect“.
In 1940 si 1941, tanarul Lipatti devenea un invitat al casei, unde contribuia si la concertele gazdei. In martie 1941, Procopiu nota despre „concertul Teodorescu“: „cu concursul lui Alfred Alessandrescu, Lipatti si Enescu. Ultimii doi au cantat admirabil si au fost aplaudati frenetic. Acompaniamentul lui Enescu a fost de o delicatete si de o sensibilitate care dezvaluie toata nobletea sufletului sau“. In mai 1941 este amintita o seara a lui Georgescu si „concertul de Bach pentru doua piane (Madeleine Cantacuzino si Dinu Lipatti, amandoi excelenti)“, iar cateva zile mai tarziu „concertul Lipatti, Silvestri, Enescu. Mai ales partea a doua a fost incantatoare, cu Variatiunile pentru doua piane de Enescu si Dansurile de Rogalski, transcrise de Silvestri“. In decembrie 1941, alt „splendid concert Enescu si Lipatti (Mozart)“.
Serie de mentiuni elogioase si in 1943. La 16 februarie era inregistrat concertul dirijat de Willem Mengelberg (transcris gresit ca Mengellez), „cu Lipatti ca solist, in concertul de Liszt, stralucit; la bis, un coral de Bach“. La 19 februarie avea loc un „concert Lipatti-Janigro, foarte frumos“, iar pe 21, „la Bediteni, la intalnirea artistilor: Janigro, Lipatti, Silvestri, Lupu, Madeleine Cantacuzino, Cillario etc. Cvintet de Schumann, trio de Brahms“. In aprilie 1943, la un concert cu „multime entuziasta“, dirijat de Hans von Benda, „Lipatti interpreteaza una din compozitiile lui cu orchestra, in maniera lui Bach – primele doua parti, celelalte neavand nici o legatura… Stralucitoare, sonoritate moderna, dar neagresive“.
Razboiul nu impiedica viata mondena a Capitalei. La 8 mai 1943, Procopiu mergea la familia Magheru, „unde sambata se canta. Lipatti interpreteaza Sonata a III-a de Beethoven (cu Lupu la violoncel), Sonata a II-a de Beethoven (Andricu si Lupu). Apoi doua piane, Andricu si Lipatti, Pelléas si Mélisande de Fauré. Dupa o gustare copioasa si delicioasa, Lipatti si Andricu la doua piane, Darius Milhaud si apoi singur, Bach“. La 30 iunie, in timp ce „il ascultam la radio pe Stroescu, Clément Marot orchestrat de Rogalski. Toata lumea plecase cand a venit Lipatti si a facut o foarte amuzanta improvizatie in fata a patru persoane“. La 2 iulie 1943, Lipatti era prezent la un dejun, la care Procopiu ii avusese ca invitati pe Yvonne Stahl, Fred Fulga, Vlad Skeletti. „Placut si dragut.“
Ultima intalnire, inaintea plecarii definitive a lui Dinu Lipatti, avea loc la 6 iulie 1943, tot la Procopiu acasa, o „stralucita dupa-amiaza muzicala“ cu tineri talentati: „doi elevi ai lui Stroescu, excelenta mezzosoprana, domnisoara Gavrilescu, figura foarte interesanta; el, foarte bun bariton, Badulescu… Pe urma Madeleine Cantacuzino si doamna Iarosevici interpreteaza o sonata de Bach, a doua cam arida, dar foarte bine“. In sfarsit, „punctul central a fost Dinu Lipatti, care ne-a cantat Bach, Scarlatti, Liszt, Chopin, Debussy, Ravel. De o uimitoare verva. Toata lumea incantata.“
LEGENDA FOTO: Dinu Lipatti cu Willem Mengelberg la Ateneu (Foto Willy Prager-Europeana)