In urma cu doi ani, atentatele din redactia „Charlie Hebdo“ au facut mii de oameni sa adopte sloganul „Je suis Charlie“, ca un mod de a sustine libertatea de expresie in intreaga lume. Dar astazi, la a doua comemorare a tragicelor evenimente, se pare ca nu multi sunt cei care au invatat ceva din lectia sangeroasa din ianuarie 2015.
Cu doua zile inaintea tragicei comemorari de pe 7 ianuarie, Riss, noul redactor-sef al lui „Charlie Hebdo“, a avertizat ca intoleranta in Franta este in continua crestere.
„Daca maine publicam iar o caricatura cu Mahomed, cine ne va lua apararea?“, se intreaba Riss, citat de France 24. „Inainte, erau doar doua sau trei grupari retrograde care ne hartuiau. Acum avem sentimentul ca intreaga lume sta cu ochii pe noi. Ca si cum libertatea «Charlie Hebdo», chiar atunci cand este exercitata intr-o doza modesta, este prea mult.“ „Dupa doi ani, «Je suis Charlie» a fost inlocuit cu «Je suis offensé», iar scurtul nostru flirt cu libertatea de expresie a fost inlocuit de instinctul de a interzice si a condamna“, comenteaza amar „The Telegraph“.
Riss, care a ajuns la conducerea revistei dupa asasinarea lui Stéphane „Charb“ Charbonnier, crede ca „in ultimii doi ani oamenii s-au interesat de «Charlie» numai de dragul emotiei, a senzatiilor tari, in loc sa priveasca in fata, asa cum se cuvine, dificilele probleme politice pe care le reprezinta aceste atacuri“.
Atentatele nu au fost de ajuns pentru a-i convinge pe cei de la „Charlie Hebdo“ sa nu mai fluture stindardul satirei mai mult sau mai putin ofensatoare pentru prosti. Numai in ultimele luni, saptamanalul a reusit sa isi mai urce in cap si alte categorii de public.
A reusit sa ii enerveze pe italieni in septembrie anul trecut, dupa ce a ras intr-o caricatura de catastrofalul cutremur de 6,2 grade care a ucis 180 de persoane in Amatrice.
Cu cateva luni mai devreme, a mai starnit un val de critici, cu un desen reprezentand cadavrul unui copil refugiat sirian, pe un tarm turcesc.
Mai nou, l-a scos din sarite pe Putin in decembrie, dupa ce a marcat accidentul aviatic din Rusia prin mai multe caricaturi, dintre care unele nu erau deloc blande cu nervosul presedinte rus.
„Inainte ni se spunea sa ne pazim de islamisti“, explica Riss. „Astazi trebuie sa ne pazim de islamisti, de rusi si de turci.“
De aceea, redactia „Charlie“ a marcat comemorarea in maniera tipica: pe prima pagina a saptamanalului a prezentat un barbat care rade privind prin teava mitralierei unui jihadist, cu legenda „2017, in sfarsit luminita de la capatul tunelului“. Umorul celor de la „Charlie“ este neindurator; in mintea multora este un motiv suficient pentru a starni aceste valuri de ura. Numai ca intoleranta nu se reduce la membrii redactiei mult-hulitului saptamanal francez.
In tot acest timp, afirma organizatia Reporters sans frontières, de la atentatul de la „Charlie Hebdo“ incoace, meseria de caricaturist continua sa fie una dintre cele mai periculoase, expusa la represalii violente. Desenatorii de presa platesc de prea multe ori pretul libertatii lor de expresie, se arata intr-un comunicat comun al celor de la Reporters sans frontières (RSF) si Cartooning for Peace (CFP). Sunt amintite cateva cazuri din ultima vreme, precum cel al desenatorului Zunar, „hartuit de mai multi ani de puterea din Malaezia“, cel al lui Tahar Djehiche, inchis in Algeria pentru jignirea presedintelui Abdelaziz Bouteflika, sau cazul lui Musa Kart, colaborator al jurnalului turc „Cumhuriyet“, si el aruncat dupa gratii.
CFP si RSF enumera: din 2015 incoace, caricaturistii continua sa suporte „cenzura, concedieri, amenintari cu moartea, hartuiri judiciare, agresiuni si chiar, in cazurile cele mai grave, asasinate. Aceste actiuni de forta se multiplica contra unei profesii in mod clar amenintate. Sunt adevarate «barometre» ale libertatii de expresie“, afirma autorii raportului.
„Desenatorii vor fi totdeauna in prima linie a bataliei, dar nu poti sa dai inapoi“, explica caricaturistul Plantu, presedinte al CFP.
„The Telegraph“ face o scurta trecere in revista a problemelor cu care s-au confruntat caricaturistii in ultimii ani, demonstrand ca hartuirea acestora nu este legata doar de „Charlie Hebdo“ sau limitata la accese de intoleranta in Marea Britanie.
„Nici macar in spatii unde ideile liber exprimate ar trebui sa fie dincolo de critica, «Je suis Charlie» nu a reusit sa rezoneze“, scrie „The Telegraph“ amintind ca tabloidele „The Sun“ si „The Daily Star“ sunt interzise in 28 de universitati britanice si ca Universitatile din Bristol si Manchester au interzis inclusiv vanzarea lui „Charlie Hebdo“, pentru ca acesta nu se conformeaza politicii de „safe space“ a acestor institutii – o politica ce interzice orice opinie pe care studentii ar considera-o jignitoare.
„Am uitat mult prea repede ca numai faptul de a nu fi de acord cu ceva nu inseamna a cenzura. Tocmai libertatea presei noastre ne diferentiaza de distopia brutala la care visau instigatorii atentatului de la «Charlie». Dorinta noastra de a pune la indoiala normele societatii, de a face haz de opiniile care domina in societate, de a tolera sentimente pe care le gasim greu de apreciat, previne decaderea noastra in barbarie.
A cenzura imagini, opinii si glume pe care le consideram jignitoare inseamna a face treaba atentatorilor in locul lor. «Je suis Charlie» ar trebui sa insemne «Je suis toujours Charlie»“, scrie „The Telegraph“.