Marile sale talente sunt o capacitate extraordinara de metamorfozare si de control vocal, de a vorbi cu accent, de a canta, pe fondul unei inteligente artistice, a prezentei de spirit si a echilibrului uman si moral care i-au fundamentat reusitele. Nu cred sa existe vreun rol pe care sa nu-l poata juca fara sa impresioneze. Micul si marele ecran i-au adus celebritatea mondiala, facandu-i cunoscute aptitudinile si carisma, mentinand-o in memoria celuloidului si a suporturilor de tip numeric. Dar putini dintre cei care o urmaresc in filme stiu ca, de fapt, primii pasi in actorie Meryl Streep i-a facut in teatru.
A debutat in teatru si a ramas legata de scena atat cat i-au ingaduit proiectele cinematografice, care au trecut destul de rapid pe primul loc si au confiscat-o prin perioadele indelungate de filmari in locuri, adesea, indepartate geografic de casa. Streep este legata mai ales de teatrul newyorkez, unde a aparut pentru prima oara in 1975, imediat dupa absolvire, intr-o productie a lui Joseph Papp. S-a petrecut la Public Theatre, in Trelawny of the Wells/Trelawny de la Wells de Arthur W. Pinero, o comedie britanica de la sfarsitul secolului al XIX-lea despre o starleta de succes care, la insistentele familiei, renunta la actorie pentru a se casatori. Activitatea ei teatrala a inceput cu stangul, pentru ca Streep a intarziat la casting 90 de minute, din cauza trenului, iar regizorul, va inchipuiti, nu a fost tocmai incantat. Intr-un interviu acordat ulterior lui Boston Globe, Meryl Streep isi amintea amuzata cate emotii a avut: „Eram atat de stresata incat buza superioara mi se misca independent de restul fetei. Era ca un tic nervos, necontrolabil, chiar si atunci cand nu scoteam nici un cuvant. La un moment dat, partenerul de distributie Michael Tucker a spart ceva din recuzita, a atins cu maneca o scrumiera de pe masa si aceasta a cazut si s-a facut tandari, si deodata m-am simtit transpusa in lumea camerei din piesa. Pentru ca singurul lucru care conteaza in actorie este ce simti, mirosi, atingi si auzi in momentul acela. Toate lucrurile din exterior dispar cam in prima jumatate de ora“. Productia Trelawny of the Wells a avut succes, a fost remarcata prin mai multe mentionari la Premiile Tony, iar Meryl Streep a obtinut o nominalizare la Drama Desk Award. ~n 1978, numele ei a figurat si pe afisul cu Imblanzirea scorpiei, unde era Katharina, iar Raul Julia era Petruchio, prestatia aducand-o din nou in atentia specialistilor, ce au promovat-o printr-o nominalizare la SoHo Arts Award.
„Nu cred ca a invatat-o cineva pe Meryl sa joace“
Colaborarea lui Streep cu Papp a continuat in acelasi sezon si cu alte proiecte. Unul dintre cele mai inovative a fost participarea la New York Festival, initiat de Papp la Delacorte Theatre. Teatrul acesta exista din 1962, in inima Central Park, si s-a facut cunoscut prin The Public Theater’s Free „Shakespeare in the Park“, din timpul verii. Mii de oameni (anul trecut peste 100.000), mai mult sau mai putin obisnuiti cu arta teatrului, dar atrasi de ineditul manifestarii, se reunesc aici in fiecare vara, pentru a viziona gratuit cele doua noi productii ale festivalului, dintre care cel putin una este cu un text al lui Shakespeare. Coada pentru a intra la reprezentatii dureaza uneori si 24 de ore, iar fanii sunt in stare sa astepte indiferent de vreme, doar pentru a fi siguri ca gasesc un loc din cele 1872 cate are teatrul acesta sub cerul liber. In cateva dintre aceste productii ale Festivalului Free „Shakespeare in the Park“ a aparut si Streep, nu doar cat inca nu era faimoasa, ci si dupa ce a cunoscut gloria. In 2001, de dragul vremurilor de odinioara, si-a eliberat agenda incarcata si a venit sa joace aici Pescarusul, intruchipand-o pe Arkadina intr-o distributie de zile mari in care aparea alaturi de Kevin Kline – Trigorin, Natalie Portman – Nina, Philip Seymour Hoffman – Treplev; iar in 2006 a jucat in Mutter Courage. La Public Theatre s-au lansat multe nume ulterior mari in lumea filmului: Al Pacino, Philip Seymour Hoffman etc., iar altii, deja vedete (Denzel Washington, Natalie Portman, Philip Seymour Hoffman, Richard Dreyfuss, Kevin Kline), vin la Free „Shakespeare in the Park“ de dragul contactului direct cu publicul. Un avantaj al artei teatrale, pe care cinematografia nu-l poate avea structural. La Festivalul din parc, reprezentatiile sunt adesea urmate de discutii libere cu doritorii, in intalniri colocviale, foarte apreciate de toata lumea.
Pentru cei care au vazut-o pe Meryl Streep in filmele muzicale Mamma mia, Ricki si the Flash sau Florence Foster Jenkins si au fost la fel de placut surprinsi ca mine de talentul ei muzical, ei bine, artista a exersat in prealabil si pe Broadway, bulevardul spectacolelor muzicale, unde, pe vremuri, a stralucit in Happy End de Bertolt Brecht si Kurt Weill. Prestatia i-a adus o nominalizare la Drama Desk Award.
Spre actorie au indreptat-o numeroasele spectacole de teatru-scolar in care a aparut la Vassar College. Profesorul ei de drama, Clinton J. Atkinson, declara presei ca „nu cred ca a invatat-o cineva pe Meryl sa joace. A invatat singura“. Apoi a urmat cursuri la Yale School of Drama, unde, pentru a se intretine, a facut munca de dactilografa si a fost chelnerita. La scurt timp dupa obtinerea diplomei a lucrat si cu Andrei Serban, pe Off-Off Broadway, la Lincoln Center, in 1976. In cartea sa de memorii O biografie, regizorul roman evoca aceasta colaborare cu tanara „abia iesita de pe bancile scolii de teatru de la Yale“ care a acceptat sa vina sa joace, „caci murea sa fie pe scena alaturi de Irene Worth, de la care voia sa fure secretele meseriei“. Era un rol mic, Duniasa, iar ea a reusit atunci, conform „The New York Times“, „o slujnica sexy“. Cariera exemplara a lui Meryl Streep s-a bazat, cum vedem, inca de la inceput, pe forta teatrului, pe atuurile lui de a conecta doua medii ce stau fata in fata, scena si sala. Revenirile pe scena, conservarea legaturilor cu arta vie sunt superbe gesturi profesionale de recunostinta pentru stravechea scandura. Unde a invatat meserie.