Erau afirmatii destul de exotice intr-o seara in care devenise clar ca PSD a obtinut o victorie zdrobitoare, singurul lucru nestiut fiind daca si-a adjudecat sau nu peste 50% din fotoliile parlamentare si daca ALDE si PMP intra in Parlament. Cum rezultatele exit-pollurilor nu erau definitive si nici prea multe voturi nu fusesera inca numarate in mod oficial, la televizor era suficient de mult spatiu de acoperit. Sau de „omorat“. Asa au ajuns domnii respectivi sa vorbeasca pe post niste lucruri atat de complicate.
Totusi, despartirea de modelul democratiilor liberale constituie tema numarul unu in preocuparile politologilor. Un model care nu se bazeaza doar pe mecanismul votului liber, ci si pe o serie de alte fundamente care garanteaza ceea ce numim, generic, stat de drept.
Orice putere care ar ajunge sa controleze votul in Parlament sau sa asigure guvernarea are datoria sa ofere un acces transparent la procesele de decizie prin dezbateri la care sa participe diverse organizatii profesionale – de la cele de breasla pana la think thank-uri s.a.m.d. Prin propulsarea lui Donald Trump la Casa Alba si urmand concluziile unor analize foarte aplicate asupra planurilor si retoricii celui de-al 45-lea presedinte american, analistii se intreaba daca nu tocmai „farul calauzitor“ al democratiilor de tip liberal, Statele Unite ale Americii, va abandona corabia. Pretutindeni in Europa si in lume regasim state care continua sa aiba alegeri libere, dar conduse de regimuri autoritare si cu majoritati parlamentare care calca regulile transparentei si fac eforturi foarte mari in a cenzura presa independenta (prin presiuni economice, dar si legislative) sau de a reduce la tacere societatea civila. De la Ungaria lui Orban pana la Turcia lui Erdogan sau unele regimuri din America Latina, pretutindeni pe glob regasim tot mai frecvent modelul de democratie neliberala. Liderii vor mai multa putere si mai putina transparenta sub acoperirea idealurilor nationale care ar fi afectate de globalizare, de „forte oculte“, de corporatii. Cunoasteti discursul. De altfel, victoria zdrobitoare a PSD in alegeri a fost insotita din plin de aceste frici cultivate foarte atent in randul populatiei.
A devenit tot mai evident dupa „Miercurea neagra“ ca suntem intr-o realitate care pare sa urmeze un scenariu care sa indeparteze Romania de la traiectoria democratica pe care au propovaduit-o UE si SUA. In 2012, reactia foarte dura a cancelariilor occidentale fata de ofensiva dusa de USL impotriva unor institutii importante din inca fragilul stat democratic roman, coroborata cu cea din 2013, prilejuita de „Martea neagra“, le-a aratat specialistilor in adjudecarea victoriilor electorale din Romania ca au parasit calea agreata de cei mai importanti parteneri internationali. Vestea proasta este ca, in realitate, nici Bruxellesul si nici Washingtonul nu vor mai putea sau nu vor mai fi dispuse sa duca vreo cruciada pentru protejarea unor principii. Liderii UE nu au reusit in nici un fel sa schimbe traiectoria politica a unor state precum Ungaria sau Polonia, aratandu-le si actualilor lideri de la Bucuresti ca, dincolo de a transmite avertismente pe un ton dur, marja de actiune politica a Bruxellesului este foarte limitata. Daca Departamentul de Stat intra in logica „America First“ si pune in opera viziunea presedintelui Donald Trump, atunci PSD si Liviu Dragnea si-au gasit cele mai bune timpuri pentru a transfera in realitate propria viziune asupra democratiei romanesti.
Cei care au rasuflat usurati ca presedintele Iohannis a reusit sa opreasca de la publicarea in Monitorul Oficial a ordonantelor privind gratierea si modificarea Codului Penal, ar trebui sa nu ia o pauza prea lunga. De aceasta data, dincolo de interesele de moment privind „scaparea“ unor prieteni politici cu probleme penale, planul de reconfigurare a modelului de stat in Romania este mult mai bine pus la punct in comparatie cu momentele 2012 sau 2013, cand USL doar bajbaia. Afectarea independentei Justitiei este doar o prima etapa dintr-o serie de „reforme“ ale modelului democratic. Naratiunea prezentata de Putere si de sustinatorii acesteia are in 2017 mai multa coerenta si ascunde in spatele sau maestri, iar nu ageamii. Daca nu va exista acum o masa critica suficient de bine articulata care sa se opuna parcursului spre o democratie neliberala a Romaniei, pe viitor nici un rand de alegeri nu va mai garanta o iluzorie „reintoarcere la matca“. Nu popularitatea le lipseste regimurilor autoritare.