De regula sunt tampenii sau laudarosenii sau poze cu pisici.
Ieri dimineata mi-a captat atentia o postare a unei amice. Pentru ca era scrisa cu majuscule si cu cinci semne de exclamatie. Zicea asa: Va ROG DIN SUFLET, AJUTATI-MA!!!!! Vrem sa oferim niste haine si alimente unei familii nevoiase cu multi copii, dar pur si simplu nu stim nici o asemenea familie. Daca voi cunoasteti un asemenea caz, anuntati-ma prin mesaj privat. Exclus familii cu parinti betivi.
Mie imi suna a familie de pomanagii profesionisti. De fapt nu destul de profesionisti, fiindca nu stiau sa isi faca reclama. Altminteri trebuia sa existe un profil de feisbuc, cu poze triste si tot tacamul. Intru in vorba cu amica asta si o intreb de ce a devenit brusc atat de milostiva. Explicatia ei avea logica imbatabila: baiatul meu are examen de clasa a cincea anul asta si daca dau ceva de pomana cred ca o sa ia nota mai mare. Dumnezeu nu doarme!
Ba doarme, duminica. Adica nu tre sa dai de pomana in ziua a saptea, ca dai degeaba, nu ti se intoarce investitia. Ce-i drept, nu era o idee rea. Cat poate sa coste o traista cu cateva boarfe, alimente si dulciuri? Nu mai mult de o suta. Ca si eu vreau sa lansez un cantec nou si poate ca suta asta o sa mi se intoarca million, daca Doamne Doamne se arata in vis vreunui director de radio. Iar daca nu vine milionul, as ramane cu laudele din partea prietenilor si cu sentimentul unei fapte bune.
Cinci chiloti, sase kile de faina alba, trei sticle de ulei, doua pungi de zahar, una de orez, vreo zece banane si o ciocolatica se ingramadeau acum in sacosa pe care scrisesem, total intamplator, sa se vada in poze: din partea mea, Bobi Dumitras. Stiam ca in satul Gaureni exista gospodarii vai de mama lor care colcaie de copii desculti, dar nu eram prost sa-i spun asta si amicei mele. Primele doua case nu s-au incadrat in tipar, fiindca in una mama era curva satului si in cealalta ambii parinti erau clei de beti.
In cea de a treia curte am gasit oameni cuminti si modesti si un pic obsedati de sex, daca e sa judec dupa puzderia de paduchiosi mici care ma priveau ca pe un zeu cu sacosa. Beti? Nu! Curva? Nu! Pai de ce traiti asa? Fiindca daca mergem la munca pierdem ajutorul social.
Ca sa nu ma ia cu hipoglicemie de la nervi, am inceput sa molfai ciocolatica. Am plecat cu tot cu pomana. In urma mea, aidoma unor pui care vad rama, copiii se certau care sa linga primul ambalajul ciocolatei.