In urma cu vreo cativa ani, eram mare fana a serialului Lost (Naufragiatii). Din cand in cand, prietenii imi trimiteau razand linkuri spre animatii scurte facute din lego, cu rezumatul serialului. In ele, omuleti lego, prinsi cu picioarele de tabla bombata de lego, dadeau energic din maini, dialogau fara sa poata intoarce capetele si isi mutau picioarele de pe o piesa pe alta. Replicile erau scheletice si pe-repede-inainte. Lost era o constructie migaloasa de referinte, subtext, trimiteri spre detalii dintr-un episod din urma cu doi ani, iar rezumatele cu animatii lego rezolvau un episod in aproximativ 7-10 minute. Filmuletele lego nu se rezumau la Lost. Existau variante de Monty Python, Star Wars, Jaws, Matrix, Indiana Jones, The Simpsons si multe, multe altele. Nu intelegeam cine le face, cum le face si de ce le face.
Cine le faceam aflat rapid: oricine. Inca din anii ’80, scene intregi de jucarii lego erau construite cu migala si transformate in mici animatii. Primul film lego este creditat a fi realizat in anul 1973 – povestea unei Calatorii spre luna. Ele au devenit populare insa abia dupa ce a aparut YouTube, respectiv posibilitatea ca amatorii sa-si incarce si distribuie propriile creatii. Mai mult, incepand cu anii ’90 compania Lego si-a dat seama de potentialul filmelor, inclusiv de cat de multa reclama ii face companiei, si a pus la dispozitie seturi speciale pentru realizare de scene de film.
Cum sunt facutecontine inclusiv o explicatie legata de faptul ca le poate face oricine. E simplu. Este nevoie de un set de lego si o camera foto buna, pusa pe un trepied. Personajele, obiectele de recuzita, luminile (veioze mai puternice) si fundalul sunt pregatite si fotografiate. Apoi se modifica elemente minime – de exemplu, se ridica un pic mai sus mana unui personaj si se mai fotografiaza o data. Apoi, inca o modificare mica, se mai fotografiaza inca o data s.a.m.d. In final, cand sunt puse toate cap la cap, creeaza iluzia unei miscari. Din cateva astfel de scene poate iesi un film de cateva minute, cu personaje, dialog, glume. Da, este nevoie de rabdare, da, sunt necesare si cunostinte de editare video si audio, dar in final nu este nevoie de talent de desenator si nici de modelator de plastilina. Toate resursele sunt deja existente. Este cea mai simpla modalitate de a crea un film animat. Din acest motiv, comunitatea realizatorilor de brickfilms, cum li se spune, este numeroasa.
De ce sunt facutea ramas un mister pentru mine, inclusiv dupa ce am vazut Marea aventura lego (The Lego Movie), unul dintre cele mai bune filme animate ale anului 2014. The Lego Movie nu era un film filmat cadru-cu-cadru, ca animatiile animatoricesti descrise mai sus, iar de la cinema parea doar un film de animatie ca oricare altele, doar ca avea personajele mai patratoase.
Abia la filmul Batman, cand priveam din fotoliu o scena de lupta, Batman in Batmobilul lui, facand tumbe, depasind obstacole, amenintandu-l pe Joker, am simtit bucuria de a privi un astfel de productie. Dincolo de efecte speciale si vocile foarte bune, parea aproape un joc de copii. Aproape puteam sa vizualizez mana de copil care tinea in aer batmobilul, iar replicile „Am sa te distruuuug“, „Ba nu, eu pe tine!“, ca si coliziunile insotite de un „Bum! Jbang!“ au un farmec aparte. Piesele sunt patratoase si simple, spectaculosul este dat doar de creativitate.
Filmele si filmuletele lego reprezinta exact asta: imaginatia jocului, atat de folosita in copilarie, pusa in bucatele de plastic ce se pot combina la infinit. Sunt oamenii mari care nu au uitat sa se joace si care isi aduc aminte – la fel ca si personajul Batman, in filmul acesta – ca viata e mai frumoasa cand inveti sa nu iei totul foarte in serios.