PSD trebuie presat din exterior pentru a se reforma din interior. Cavaler de ocazie pe un cal alb de imprumut: Mihai Chirica, primarul municipiului Iasi. Se acorda ex aequo titlul de Sancho Panza europarlamentarilor Catalin Ivan si Sorin Moisa. Haideti sa ne gandim putin.
Ce masa critica sa existe in PSD pentru „reformarea partidului“? Cine sunt cei mai influenti oameni din structurile teritoriale? Nu cumva primarii, presedintii de consilii judetene, sefii de filiale, sefii de deconcentrate etc.? Adica exact persoanele care sunt „pasibile“ de dosare in lucru sau care au aproape certitudinea ca le-ar putea avea in viitor? Liviu Dragnea este singurul momentan care le tine vie speranta (secondat de Florin Iordache, Serban Nicolae sau Eugen Nicolicea, juristii de seama ai PSD) ca vor scapa totusi basma curata. O fi ajuns Dragnea un „Bula al politicii“ in bula emancipatilor din piete, dar asta nu schimba o realitate fundamentala la nivelul firului ierbii din teritoriu. Judecand la rece, pentru „influentii“ din PSD Dragnea ramane instrumentul perfect de a-si atinge un tel personal, acela de a scapa de procese. Asadar, Dragnea ii controleaza pe ei sau ei il controleaza pe Dragnea? Ca PSD nu va avea nici cel mai mic regret sa se descotoroseasca de actualul presedinte, de asta putem fi foarte siguri. Daca liderul social-democratilor nu va reusi sa schimbe prevederile Codului Penal pana la urmatoarea sa condamnare, cu atat mai rau, inseamna ca nu a fost cu nimic mai competent decat argatul sau Iordache, deci merita cu prisosinta sa isi piarda locul din sferele inalte. PSD va gasi probabil destul de repede un alt soldat care sa incerce sa duca mai departe lupta pe toate fronturile cu scopul de a preface Romania intr-un stat sigur pentru partid si clientela acestuia. O batalie sau mai multe pierdute nu inseamna pierderea intregului razboi, iar de ceva timp inca dispune majoritatea parlamentara actuala.
Poate cea mai grava eroare tactica a presedintelui Iohannis ar fi in acest moment sa incerce sa configureze o alta majoritate in Parlament, o majoritate de stransura care sa dea un guvern fragil cu misiunea de a repara tot ce a aruncat in aer cabinetul Grindeanu. Opozitia lipsita de orice tractiune electorala intr-un moment in care guvernarea este delegitimata ar putea produce crize guvernamentale majore daca printr-un artificiu de tip UNPR s-ar protapi la Palatul Victoria. Problemele interne din PNL, coroborate cu cele ale unui USR inca nedezmeticit, ale unui PMP condus de un Basescu care le face cu ochiul lui Dragnea si Tariceanu, precum si cu pretentiile mereu exagerate ale UDMR atunci cand intra cu ministri intr-un Guvern s-ar combina intr-un cocktail exploziv de care acest PSD nefrecventabil de astazi ar putea profita cu multa iscusinta si chiar castiga un trofeu care i-a fost mereu interzis in ultimele cicluri electorale: jiltul de la Palatul Cotroceni. Asa-zisa „dreapta“ are la indemana toate armele pentru a face PSD-ul din nou maret.
La fel de drept este ca majoritatea ALDE-PSD planteaza bombite aproape zilnic prin actiunile guvernamentale si parlamentare. Dupa ce parasim teritoriul strategiei politice, ne putem intreba cu suficienta ingrijorare daca vor putea fi indreptate masurile luate acum si in urmatorii ani de ostirile lui Dragnea si Tariceanu, daca parcursul euroatlantic al Romaniei poate fi pastrat la cote de avarie macar. Sunt indeajuns trei-patru ani pentru insailarea unei forte politice care sa fie credibila si pentru strada emancipata care a protestat? Pot deveni PNL si USR un corespondent acceptabil pentru cei care scandeaza astazi in fata Palatului Victoria? Daca tot ne punem problema cum poate fi PSD presat sa se „europenizeze“, poate ar fi bine sa analizam in ce masura partidele actuale din Parlament pot fi presate pentru a deveni altceva. Care poate fi marja de negociere intre strada si politicienii mai noi sau de cariera? Dupa cum bine banuiti, momentan partidele nu au pe stoc niste parlamentari cu aripi de inger.