Articolul, scris de Nicholas Reynolds, autor al volumului Writer, Sailor, Soldier, Spy, The Secret Adventures of Ernest Hemingway 1935-1961, spune ca Hemingway a fost recrutat, in iarna lui 1940-1941, de catre Jacob Golos, rezidentul NKVD la New York, unul dintre fondatorii Partidului Comunist American. Dupa intalnirea cu scriitorul, Golos raporta la Moscova: „Sunt sigur ca va coopera cu noi… si va face tot ce va putea“. Hemingway a ajuns in atentia NKVD in 1935 si apoi in timpul Razboiului Civil din Spania, cand a intrat in contact cu agenti ai Cominternului si cu spioni NKVD, de care il apropia aceeasi cauza antifascista. Ce ar fi vrut sovieticii de la Hemingway? Nu neaparat munca de spionaj (Stalin, stiind ca SUA va iesi din izolare, deja isi infiltrase agentii in tara). Sovieticii aveau nevoie si de politicieni si de jurnalisti care sa ii faca sa inteleaga mai bine SUA, sa le procure anumite informatii si care sa ii ajute sa prezinte URSS intr-o lumina buna. Hemingway, spune autorul articolului, nu a devenit un mare spion pentru NKVD, dar a continuat „sa adere la un punct de vedere prosovietic si dupa inceperea Razboiului Rece“.
„Dupa 70 de ani“, scrie Nicholas Reynolds, „putini dintre noi ar vrea sa afle ca o personalitate a literaturii noastre a fost in contact cu o putere straina, mai ales cu una ale carei valori au fost intotdeauna diferite de ale noastre. (…) Sunt prea de moda veche ca sa nu cred ca America este un experiment unic in ce priveste guvernarea si democratia, o republica asa cum nici un guvern rus, sovietic sau post-sovietic nu a fost niciodata. E trist sa vezi ca unul dintre marii nostri scriitori nu a inteles niciodata asta“.