Gratie Coalitiei pentru Familie, despre Frumoasa si Bestia macar a auzit toata tara. Este un film care nu reimagineaza povestea in sine, ci reface clasicul desen animat Disney din 1991 sub forma unui film cu actori. Dialogul filmului initial este pastrat aproape intact, reapar melodiile initiale, dar liniile desenate sunt acum actori in carne si oase, Frumoasa – Emma Watson, Bestia – Dan Stevens, candelabrul vorbitor – Ewan McGregor, iar domnul ceainic – Emma Thomson. Este interesant efectul acestui simplu fapt – cum un film in loc de animatie devine mai grav, atmosfera mai plumburie, muzica mai infricosatoare. Viziunea in sine a regizorului functioneaza ca niste ochelari cu lentile de seriozitate peste o poveste de copii. Imi aminteste de prima data cand m-am gandit mai bine la povestea caprei cu trei iezi si cum ar arata un film sau o carte cu ilustratii realistice: cum pune lupul capetele retezate ale iezilor ranjind in geam si cum manjeste intreg peretele cu sange, ca sa ii fie si mai ciuda caprei.
Cu aceeasi impresie am plecat din cinema de la alte cateva filme: Maleficent, din 2014, transformat intr-un thriller dupa povestea Frumoasei din padurea adormita, si Oglinda oglinjoara, 2012, povestea Albei ca Zapada reimaginata intr-un film de dragoste si autoacceptare.
In paralel, urmaresc la televizor o alta poveste de copii regandita pentru adulti, cea a vrajitorului din Oz. Este un serial intitulat Emerald City, in care o Dorothy de vreo douazeci-si de ani, imbracata in haine de piele si cu un pistol la ea, e prinsa de o tornada alaturi de cainele ei si ajunge pe un taram magic. Pe taram se gaseste Orasul de Smarald, condus de Vrajitorul din Oz, un fel de politician cu peruca, cu o agenda anti-magie si anti-vrajitoare, mana in mana cu mafia armelor si care nu se da inapoi de la nici o manevra pentru a-si infrange opozitia. Este un serial de actiune, cu infruntari armate, povesti de dragoste, urmariri, accidente tragice si intorsaturi de situatie.
Un serial asemanator, cel putin ca atmosfera, a fost realizat de postul american de televiziune ABC. Once Upon a Time (A fost odata ca niciodata) este transmis si la noi, pe Diva TV, si este deja la al saptelea an de existenta. Serialul se desfasoara intr-un oras aparent normal al zilelor noastre, populat in intregime de personaje de basm, folclor, imprumutate din literatura pentru copii sau din filme Disney. Vrajitoarea cea rea, de exemplu, este primarita de fier si fiere a orasului, Alba ca Zapada o profesoara inocenta, Rumplestiltskin este un proprietar de amanet si asa mai departe. Personajele au vieti adulte, in care si-au uitat vietile de pe taramurile magice, iar toate atributele lor carticaturale din basme capata o dimensiune reala, tradusa in gesturi cotidiene.
In mod paradoxal, versiunile moderne e posibil sa fie mai fidele povestilor initiale decat versiunile pentru copii, pline de sclipici si magie. Basmele, la origine, sunt violente.
Le vorbesc copiilor despre inimi scoase din piept, capete retezate, oameni transformati in animale, personaje inghitite pe de-a-ntregul de monstri. Vazute prin aceasta lupa a realitatii, macar ne forteaza sa ne intrebam de ce.