Ca, daca ar fi fost reala, ar fi trebuit sa existe inca macar doua surse care sa o confirme. Eu, in schimb, stiu si de ce anume nu exista celelalte doua surse. Fiindca odata ajunsa publica, aceasta intamplare ar fi pus reflectorul pe micuta comunitate rurala in cauza, iar de aici pana la a se afla ca mai toti primesc ajutor social din partea primariei, fara sa si efectueze orele de munca aferente, ar mai fost doar un pas. Eu am aflat de la o babuta de incredere de la care cumpar oua fara bon fiscal.
Intr-o duminica, in gradina lui tata X (nu-i pot divulga identitatea) s-a auzit o bufnitura metalica. Se pare ca, in urma ciocnirii cu un asteroid, un OZN cazuse pe pamantul femeii. Buimac si inca neobisnuit cu gravitatia noastra, extraterestrul a iesit afara. Verde, cu ochi mari si gura mica, cu maini lungi si subtiri si un fel de minitrompa de elefant pe post de nas, pe care a inceput imediat sa o agite prin aer. Tata X s-a uitat la el si, din instinct de conservare, si-a facut o cruce mare, cu gesturi ample si deloc grabite, pentru a fi sigura ca i se activeaza scutul de protectie mistica. Apoi, ca orice om care isi apara interesul imobiliar, a intrebat: ce crucea ma-tii cauti in gradina mea?
El nu primise instructajul privind gesturile de salut de pe Terra, fiindca nu era preconizat sa cada pe ea, asa ca na, a improvizat si el ca tot extraterestrul, raspunzand prin imitarea semnului crucii. Lucru care se pare ca a functionat, tata X concluzionand ca nu conteaza de unde vii, atat timp cat esti crestin. Hai in casa, ti-o fi foame.
Mamaliga era inca calda, asa ca in cinci minute crestinului verde i s-a intins in fata o masa copioasa, cu carne de la borcan, ochiuri si salata de varza murata. Dar trompa lui se tot lungea in directia plitei, pe care clocotea de zor fiertura pentru porc. I se parea cel mai apetisant miros din toata galaxia. Obisnuit sa reziste la temperaturi mai mari decat poate duce organismul uman, si-a bagat botul in ceaun si a halit pe nerasuflate cam un sfert. Tata X nu s-a suparat, obisnuita fiind cu hachitele culinare ale nepotilor ei de la oras.
Y, mecanicul, a reparat caroseria botita a ozeneului, spunand ca tabla seamana cu cea de ARO. Apoi a vopsit peticeala cu solutie din aia cu care se boieste portita de la gura sobei. Vehiculul spatial s-a inaltat cu greu, din cauza sacilor de cartofi si a celor de tarate, ingredientele cu care omuletul nostru verde vrea sa dea lovitura, deschizandu-si un restaurant pe planeta lui.