Am incercat sa port conversatia asta cu niste prieteni, dar lumea se uita ciudat la tine cand iei prea in serios povestile pentru copii. Printesele sunt frumoase, delicate, gratioase, de ce insinuez ca ar fi ceva rau? Oare nu exageram analizand cu lupa, dintr-o prisma ideologica, ceea ce pana la urma sunt niste povesti nevinovate, gandite pentru ca cei mici sa adoarma mai usor noaptea? Acum 15 ani as fi raspuns fara ezitare ca exageram si ca se cauta nod in papura. Dar de atunci s-au adunat nenumarate dovezi ale felului in care acea invatatura despre lume pe care ne-o dau jucariile si povestile de la varste fragede ramane cu noi totdeauna.
Un studiu despre cum se vad copiii la varsta de sase ani arata ca fetele se cred mai putin destepte si mai putin talentate decat baietii. Cercetarea a presupus ca unor copii de sase ani sa li se citeasca o poveste despre un „copil foarte, foarte destept“, al carui gen nu era deloc clar in firul povestirii, apoi trebuiau sa ghiceasca daca protagonistul era baiat sau fata. Baietii au ghicit baiat, iar majoritatea fetitelor tot baiat. Un alt exercitiu al studiului presupunea implicarea intr-un joc pentru „copii foarte, foarte destepti“, respectiv „copii care se straduiesc foarte, foarte tare“. Fetitele s-au declarat incantate de cel de-al doilea joc, dar mai putin de primul. Sigur, nu poate fi pus totul pe seama povestilor. Dar acel fir narativ al basmelor a devenit atat de impletit cu felul in care sunt crescuti copiii, incat este greu de separat de viziunea noastra asupra societatii. Fetitele se imbraca in rochite roz, de printesa; pentru baietei exista haine si jucarii albastru cu alb, respectiv cu eroi si super-eroi baieti. Fetitele invata sa fie cuminti, baietii invata sa fie curajosi. Femeile de succes din viata fetitelor sunt personajele care au fost salvate pe un cal alb si au devenit printese si au continuat sa printeasca pana la adanci batraneti – cu dansuri si miscari de evantai. Curand, viziunea asta despre lume, presarata cu bulinute roz, va influenta alegeri legate de imbracaminte, modalitate de a vorbi, materii la scoala la care se cred talentate sau mai putin talentate, cariera mai serioasa la care se gandesc atunci cand sunt intrebate, de data asta la 12-14 ani, „ce vrei sa te faci atunci cand ai sa fii mare“.
Deodata, povestile de copii nu mai par doar atat – niste basme. Iar remedii exista. Apar carti despre eroine rebele, fetite imbracate in pantaloni, eroine mai diverse ca etnie, eroine care isi refuza printii pentru a calatori in strainatate. In realitate, exista multe feluri de a fi printesa si foarte putine presupun imbracatul in roz.