Orice s-ar spune, am ramas marcati de acele solidaritati alterate in insusi principiul lor, de tehnica nivelarii si obligatia intrarii in rind. Resimtim inca, dupa atitia ani, povara adeziunilor silite, a opiniilor in conformitate cu o linie partinica bine trasata. Indicatii pretioase? Numai cind iti aduci aminte de aceasta sintagma, un rictus iti infloreste pe figura; si tragi cu si mai mult nesat in piept aerul libertatii de azi. Libertatea de a gindi si de a scrie ce gindesti; libertatea de a spune adevarul si libertatea de a gresi; libertatea de te solidariza cu altii si libertatea de a fi singur, complet singur, daca aceasta ti-e voia. Dupa o epoca de aur calp si de omogenitate silnica, a venit una a individualismului pregnant si a multiplelor singuratati.
Si pentru ca scriitorii, artistii s-au situat mai mereu in avangarda societatii, lumea noastra literara s-a configurat intr-un mod care sa indeparteze pericolul izolarii. Scriitorul roman, indiferent de religie, virsta, sex si capacitati intelectuale, este invitat staruitor sa faca parte dintr-o grupare. Un grup bine sudat, cu un set de convingeri disponibile pe hirtie si pe discheta, actualizate, din cind in cind, prin noi ucazuri emanind de la un Centru. Toti membrii grupului au, fireste, aceleasi valori si principii, dar si aceleasi gusturi, simpatii si antipatii, admiratii si ranchiune. O carte care i-a placut Sefului place, automat, tuturor, iar un autor antipatizat la virf va fi sistematic injuriat la baza. Situatia ar fi destul de trista, daca n-ar deveni comica prin proliferarea acestor grupuri si grupuscule (tabere, coterii, gasti) ferm convinse, fiecare, ca se afla in posesia adevarului integral, si ca toate celelalte orientari sint profund gresite ori necinstite. Nationalisti si internationalisti, autohtonisti si europenisti, ideologi de stinga si ideologi de dreapta, liberali si conservatori, modernisti si postmodernisti, fracturisti si fripturisti: tot atitea opozitii si adversitati nete. E suficient sa aderi la una dintre aceste grupari de pe esichierul politico-literar pentru a respira usurat si a te simti salvat. In sfirsit, nu mai esti obligat sa gindesti cu capul tau, sa ai propriile valori, nuante si indoieli. Responsabilitatea individuala se topeste pina la disparitie: ura! esti parte dintr-un batalion ce marsaluieste triumfator pe o ulita. Nu conteaza ca, pe ulitele vecine, defileaza alte grupuri cu alte steaguri, stirnind, la fel, praful si hazul oamenilor iesiti la portita. Noi si-ai nostri ne simtim bine asa cum sintem, iar ei si-ai lor isi cinta, mai mult ca sigur, neputinta. Nu mai conteaza ca bulevardul civilizatiei si al traficului, al benzilor multiplicate si al circulatiei intense, in diferite sensuri, dar dupa aceleasi reguli, se afla la o distanta apreciabila. Este important ca noi sa ne simtim stapini absoluti pe o ulita tot mai desfundata, baroni pe jalnicul nostru petec de scena literara.
Va urez succes, dragi tovarasi. Dar pe mine, unul, va rog sa nu contati.