Acolo se stringe multa lume, cu apucaturi diverse, manifestindu-se fiecare dupa cum il duce capul, cheful sau substantele asimilate pe git, pe nas ori direct prin vena. Daca asta ar fi conditia obligatorie, probabil ca rockul era fumat demult! S-ar fi constituit un fel de secta, o „biserica” rock (sau pop, punk, blues, death etc.), cu zeii pe care ii banuim. Ceva asemanator chiar exista, cu Mecca la Woodstock, iar pe meleagurile noastre la Stufstock! E dreptul fiecaruia sa aleaga? Fara indoiala. Dar, cum se stie, fiecare biserica are talibanii ei.
Muzica rock (muzica, arta in general, ca sa fac pe desteptul!) e mai subtila decit generosul „hai sa ne distram impreuna”! Promotorii unui asemenea slogan habar n-au ce inseamna chestia careia ii fac propaganda. Unii, ajunsi la (in)decenta virsta a pletelor colilii, rarite si legate la ceafa, aburesc iluzia ca haina de piele, blugii, curelele tintate, cerceii in urechi, motocicletele s.a.m.d. – stiti ce vreau sa spun! Gary Moore afirma ca e ridicol sa apari, dupa 40 de ani, cu burta strinsa de centura, in fata publicului adolescentin. Mick Jagger insa, descleiat ca stafia piratului Davey Jones, danseaza dinaintea milioanelor de fani extaziati. Ce poti zice? Show-biz, dar multi! Apropo: persistenta Rolling Stones se explica prin analogie cu fenomenul Dorian Gray, descris de Oscar Wilde?
Lumea ar fi un loc minunat de trait, sau un pustiu absolut, daca explicatiile ar… explica 50% din tot! Istoria culturii umane este o lunga insiruire de inexplicatii. Pesemne ca undeva, la momentul Turnului Babel, dihonia strecurata (oare de cine?) intre participantii la constructie a fost luata drept altceva, si de-atunci incolo… Perpetuarea acelei neintelegeri impinge omenirea pe marginea colapsului ecologic, ale carui semne le vedem deja. Optimist incurabil nu ma stiu; insa as risca sa fac pe profetul… din fata displayului. Si ce-as profeti? Asta: inaintea dezastrului, omenirea isi (re)cistiga limbajul unic! Pina la intelegerea universala n-ar mai fi decit un pas – care poate tine un secol sau un mileniu (intunecat!), depinde. Pe ce ma bazez? (He-he, uite unde era al lu’ Parizianu!) Pe doua realitati: 1) Internetul, cu forta sa unificatoare; 2) nevoia de petrecere, inclinatia spre leneveala, gustul de de-a gata! In ziua cind orice om se va conecta la Internet ca si cum s-ar uita pe fereastra, cind mincarea, bautura si sexul (nu virtual!) vor fi fara restrictie, nu prea vad eu pe-ala care sa iasa din habitat si sa-i dea-n cap vecinului pentru indiferent ce!
Toate astea au devenit posibile incepind cu explozia rock. Sau poate de cind cu raspindirea muzicii (=distractiei) prin mijloace la purtator: fonograf-gramofon-magnetofon-walkman-CD-DVD-telefon mobil etc. Serios vorbind, nu stiu daca Internetul e capatul unui drum, recistigarea unitatii pierdute, o comuniune fara conflicte. E posibil? Eu doar visez. Si transmit visul intr-un fel neintilnit pina acum 10-15 ani: adaug textului de fata un link (http://www.youtube.com/watch?v=8n9FdoCUHBE). Cititorul online poate face click, si are un continut pe care cititorul traditional il poate obtine numai conectat la Internet.