M-am intors, printr-un fel de tunel al timpului, in anii de glorie ai „Evenimentului zilei” condus de Ion Cristoiu, in care, dincolo de faimoasa gaina fatatoare de pui vii, descopeream intr-un numar din ajunul Craciunului, sus pe pagina intii, fotografia unui negru cu un penis urias. O, tempora…
Daca timpurile s-au mai schimbat, moravurile presei de senzatie au ramas aceleasi. Cu cit scandalul pare mai facil, mai mahalagesc si mai abundent ilustrat, cu atit succesul de casa este mai tangibil. Asistam la o goana absolut disperata dupa asemenea subiecte pe care un public avid ce si-a suspendat complet facultatea inteligentei le inghite cotidian. In malaxor poate intra orice personalitate, autentica sau inchipuita. Va fi devorata cu aceeasi ferocitate de carnasier nesatul; si acum ma refer nu la jurnalistii producatori, ci la cititorii consumatori.
Eu aveam senzatia ca am intrat in Europa si ca, macar la nivel declarativ, am depasit faza tribala. Era de sperat ca dreptul la integritatea propriei imagini nu va fi, ca pina acum, o sintagma lipsita de continut; si ca intrarea cu bocancii in viata personala a unui om va fi amendata cumva de public. As!… Publicul este cel care comanda dansul in jurul focului, cu cite un scalp sau un craniu in mina si cu satisfactia macularii fostilor idoli.
Publicul larg, clientul si stapinul nostru, este servit. Tabloidele gen „Libertatea” si o televiziune ca OTV isi fac rating-ul dezgustator prin excitarea si apoi satisfacerea monstrului colectiv, un Big Brother tricolor si cu matul gros. Perfect constienti de functionarea acestui mecanism, o parte din politicienii nostri „de succes” excita suplimentar coarda populista. Ei tot vorbesc in numele poporului, dar in numele a ceea ce este mai primitiv in structura noastra psiho-morala. Criticarea adversarului de idei a fost inlocuita cu demolari in toata regula, cu atacuri la persoana de cea mai joasa speta. Diferentele ideologice se aprind si se sting intr-un sos care pateaza fata de masa si urca pina la albul obrazului. Politicianul cu majuscula, astazi, e cel care isi da mereu poalele peste cap, ca o chivuta cu temperament din Ferentari.
Neindoielnic ca adevaratii oameni politici pe care i-a avut Romania, ca si figurile din aristocratia autohtona a meritului, se rasucesc in mormint. Ei credeau intr-o minima ipocrizie sociala care te obliga sa respecti un set de reguli comportamentale. Multe i se pot reprosa lui Petre Roman, dar macar el are fata si gesturi de european. Comparati-l cu triada cistigatoare: Basescu-Becali-Vanghelie.
Ceea ce ma dezgusta la „anchetele” jurnalistice si politice de azi nu e indreptatirea lor – de obicei, inexistenta. Este, pina la urma, in logica mediatic-ideologica. Dar cum putem fi, in 2007, atit de circari, de mahalagii, de ieftini?