Privirea impietrita a artistului scruteaza esentele care dureaza peste timp. Data rotunda a realizarii portretului are si o conotatie de celebrare a unui secol de existenta a cercului umanist de la Munchen condus de Conrad Celtis, cu care artistul simpatiza. Portretul devine astfel si o reprezentare in raport cu constiinta sa istorica. Un autoportret realizat intr-un an epocal de un artist genial care se privea cu atentie in oglinda timpului sau…
Marc Quinn este un artist britanic din generatia YBA (Young British Art) a anilor ’90. In proiectul „Self” el si-a realizat portretul folosind ca „materie prima” singele sau colectat intr-o perioada de cinci luni. A rezultat astfel o cantitate de patru litri si jumatate, echivalenta cu cea existenta in corpul sau. Folosind un mulaj al portretului sau, artistul si-a „turnat in singe” imaginea, conditia necesara pentru existenta lucrarii fiind aceea de a fi tinuta la o temperatura constanta de –70 grade Celsius. Oglinda a disparut… Autoportretul nu mai este realizat din carbune, tus, diferiti oxizi colorati diluati in rasini sau ulei de in, ci dintr-o substanta care a fost parte constituenta a artistului. Granitele dintre subiect si obiect s-au diluat. Corpul artistului este prezent literal prin substanta si simbolic prin forma, dar absent in realitate… Sinele este trecator, semnele sale regasindu-se poate in codul genetic memorat in celulele din singe. Existenta sa este total dependenta de masina de frig care, odata decuplata, duce inevitabil si la disparitie… O realitate a vietii transfigurata cu inteligenta si cu un concept sofisticat intr-o lucrare de arta fragila si dependenta de tehnologie… O lucrare care „traieste” in spiritul timpului sau, al manipularilor genetice si al primelor experimente de clonare…