— N-as fi crezut, zise Vasile Elisav, ca sa mai destinda atmosfera (care era destul de incordata in urma interventiei cam brutale a junei de 22 de ani, Nora Aron, vecina lui), "n-as fi crezut" semnificind, aici, ca nu ma gindisem la aceasta, ca tocmai noi sa avem sansa de a prinde, la un interval de un deceniu (parve mortalis aevi spatium), doi ani palindromici, si anume: defunctul 1991 si cel inca in curs, 2002.
— Sansa si onoarea, dom profesor, adaose Nora, persiflindu-l fin.
Vasile nu se adumbri, ci-si continua imperturabil micul expozeu numerologic.
— Urmatorul, zise el, an palindromic va fi abia peste 55 de lustri.
— 2112, socoti, cuminte, Carmen.
— 55 de lustri ilustri, zise Nora, luindu-i pe amindoi peste picior. De altfel, continua aceasta, ar fi de spus ca si trieniul anterior apocalipticului, vorba vine, 2000, alias MM, este, transcris in cifre romane, si anume: MIIIM, MIIM & MIM, tot, dupa cum se vede, palindromic.
— Un palindrom e reversibil, zise Vasile Elisav, fara sa-i pese ca rostea, acum, un ditamai truismul; ergo, palindromul, adauga acesta, cartezianizind (nu egologic, ci, oarecum, alergologic) ar fi un soi de anti-timp sau, cel putin, un fenomen cu totul altfel decit timpul, i. e. ganz andere-le sau…
— Ganz andere-le asta, dom profesor, ma face sa-mi cam sara tandara, il intrerupse Nora, cu tupeu… Numai ca dom profesor nu se descumpani, continuindu-si expozeul cu privire la ceea ce se cheama timp…
— Ireversibilitatea caruia ne doare, grai pontifical acesta (poncifical, cugeta Nora), dupa ce, cindva, ne uluise. Caci ne e dat sa facem, inca fragezi, mirabila descoperire ca, daca ore, zile, luni si anotimpuri revin periodic la acelasi numar/ nume, singura cifra anului e alta.
— Descoperire ce era, de fapt, o, numai, simpla evidenta, o facu pe cinica Nora Aron.
— Nu mai putin, insa, ciudata si infailibil elegiaca, zise, pe ginduri, Carmen Carpen.
— Paliativul elegiei, zise Vasile Elisav, e, uneori de ordin ludic: un joc (aritmologic) de-a anii reversibili. Care, se stie, sint putini la numar. Fara sa-i pese ca facea apel, din nou, la un sarman truism, domnul profesor continua: 2002 e unul dintre ei. Citindu-l de la stinga la dreapta, sau altminteri, 2002…
— …e tot 2002, strigara cele doua intr-un glas, cuprinse de un entuziasm subit.
— 2002 e omofonul, in romana, zise Vasile Elisav, cu un umor aproape mioritic, al lui „doua mii d’oi”. Ciobanas cu doua mii d’oi! Aceasta e varianta optimista a ciobanasului cu trei sute de oi, dintr-o simili-romanta de pe vremuri.
— Care e varianta optimista, nu se putu abtine Nora, a ciobanului ce si-a pierdut oile, pe toate, dintr-o balada populara: a ciobanasului cu 0 (zero) oi…
— 0 (zero) este zersul fara brinzat, completa, vag intrebatoare, Carmen.
— Exact, raspunse Nora, amuzata. Ciobanul/ ciobanasul fara oi mulge, cu zel, de zer, zeroul!
— Ar trebui, oberva Carmen cu justete, sa-i mai ramina… oul.
— Numai ca oile nu-s ovipare, zise Nora. Or, „o”-ul din 0-ul invocat e, din pacate, zerul ca atare, – un soi de apa chioara (> aqua clara), in faza ei de, inca, tulburel! In rest, singurul lapte fara zer este al oilor azere!
(Continuarea in numarul urmator)