Realizat in cadrul programului „Carte blanche aux jeunes createurs”, evenimentul este organizat de Centrul Cultural Francez Iasi, in parteneriat cu Studioul de practici si dezbateri artistice (o platforma educationala de cercetare critica si productie artistica a Asociatiei Vector, activata in colaborare cu Centrul de Cercetare „Estetica si Creatie Artistica” al Facultatii de Arte Plastice, Decorative si Design, Iasi) si cu sprijinul Affichage Romania.
Backstaged e un concept critic. Seria de 10 fotografii realizate de Alex Maxim si expuse in spatiul public in cutii publicitare luminoase indica realitati de dincoace de identitati, roluri si statusuri sociale pe care le intilnim in viata de zi cu zi si care contrasteaza cu perceptiile si imaginile pe care le avem despre ceilalti.
Artistul se autoportretizeaza in rolul modelului, cu breteua camerei Nikon pe umar, apropriind imaginea lui David cu prastia pe umar, modelul ideal reprezentat in sculptura lui Michelangelo, sugerind pregatirea pentru disputa, implicarea din perspectiva propriului rol de fotograf si citarea ironica a formatelor de mediatizare a culturii vizuale actuale.
Pe citylight-ul din fata Casei de Asigurari de Sanatate este expusa o scena de spital in care o asistenta tine perfuzia unui clown intins pe o targa. La o interpretare contextuala, contrastul dintre comedie si tragedie e surprins nu doar in tensiunea intima a simbolismului scenei, ci se poate regasi oriunde in sistemul sanitar local. Insa la o interpretare de continut, rolul de fictiune al personajului e rasturnat intr-o confruntare cu realitatea.
In fata Universitatii „Al. I. Cuza” sint expuse o asistenta medicala care regurgiteaza in baia unui spital si un fotomodel ravasit intr-un studio. Surprinzind consecintele unei emotivitati „interzise”, in cadre care solicita o conduita „controlata”, cele doua ipostaze pot parea familiare studentilor.
Linga Casa Armatei, portretul unui preot cu patrafir pe brat aflat intr-o pozitie detasata si „masculina”, in contrast cu atitudinea ecleziastica solicitata unui om al bisericii, si portretul unui politist, citind cu ingrijorare o scrisoare, exemplifica comportamente intime in spatele uniformelor.
La intrarea din parcarea Iulius Mall, loc de emfaza a consumului de identitati, a ascunderii si a uniformizarii conduitelor, o mireasa e surprinsa intr-un moment de stres, schimbindu-si tamponul in baia restaurantului, iar o vinzatoare din piata pozeaza cu orgoliul unei tinere fete care poarta un tricou cu inscriptia „Foxy Lady”.
In aceeasi parcare, vis-a-vis de Pizzeria Magic, o chelnerita, la sfirsitul programului, bea ce a mai ramas in paharele clientilor. In ultima fotografie, reprezentarea imbratisarii mamei si fiului, ea femeie de serviciu, el tinar rebel, denota raportul relativ dintre interpretarea imaginii separate a fiecaruia dintre ei si orice posibila realitate.
Catalin Gheorghe
Acest proiect artistic presupune interventia asupra spatiului public prin inserarea unei serii de 10 fotografii artistice in spatii destinate afisajului publicitar (cutii luminoase). In acest fel, se propune publicului larg o reflectie asupra puterii imaginii publicitare in modelarea comportamentelor si reprezentarilor noastre colective, prin stimularea unei perceptii diferite asupra spatiului public si industriei publicitare.
Tematica acestui proiect exploreaza relatia dintre rolurile sociale si individ, constrins a se defini si identifica cu imaginea sa publica, formata de multe ori cu ajutorul publicitatii. Aceasta influenteaza comportamentul si atitudinea celorlalti cu privire la sine, ofera un anumit statut si constringe la indeplinirea unor comportamente adecvate.
Astfel, individul ajunge sa fie identificat cu imaginea pe care i-o acorda functia sociala. Conceptul central, acela de „inscenare”, propune o privire catre ceea ce se afla in spatele scenei pe care privim de obicei eroii in cinema si publicitate. Dincolo de cortina, reprezentata prin imaginea reprodusa in mass-media, se afla omul obisnuit, surprins in contrast evident cu imaginea sa publica, spectaculoasa sau stereotipica.
Prin inscenarea unor situatii cotidiene, banale, in care personajele, identificate in aparenta cu functia si meseria pe care o au, sint plasate in contexte contradictorii cu rolul pe care ne-am astepta sa il joace, fotografiile ofera o privire asupra vietii reale aflate in „culisele” imaginii sociale obisnuite. In locul unor modele profesioniste, proiectul foloseste oameni obisnuiti, pentru a acentua discrepanta intre aparenta si esenta, „produs social” si realitate.
Cristian Nae