Tinarul se apropie de copac, moment in care ciinii se ridica si se reped inspre el. Un fluierat scurt al stapinului ii readuce la ordine. Se intorc linga cioban si se intind iarasi cu botul pe labe. Tinarul ajunge si el linga cioban, gifiind usor. E ceva urcus.
— Buna ziua, bade! spune tinarul, aplecindu-se de sale si rezemindu-si o palma de un genunchi.
— Buna ziua, flacau!
— De la Bucuresti vin, bade.
— Asa.
— Chiar pe matale te cautam.
— Asa, repeta incurajator ciobanul.
Tinarul tacu citeva clipe, parca incurcat, apoi relua:
— Mi-a povestit mie cineva ca mata vinzi brinza. Cea mai buna. Prima calitate!
Ciobanul isi dadu iar palaria pe ceafa. Apoi zise blind:
— Ei, flacau, te-o fi indrumat gresit. Io nu vind nici un fel de brinza, nici de calitate, nici fara calitate.
— Cum nu vinzi? se mira tinarul.
— Pai, nu vind, ca n-avem voie! Cu normele alea europene care-au venit acuma… Decit sa ma lege astia, mai bine nu mai fac brinza. Nu mai fac, nu mai vind.
— Ei, lasa, bade! facu smechereste cu ochiul tinarul. Nu se poate sa nu mai vinzi mata pe ici, pe colo.
— Ba uite ca se poate, se incapatina ciobanul.
— Nici pentru matale nu faci ceva?
— Ba, pentru noi mai facem ase, o putina, doua…
— Si nu poti sa-mi vinzi si mie o bucata? Ca am batut atita drum de la Bucuresti…
— Nu pot, flacau, inalta din umeri ciobanul. D-apoi, amu am si gatat-o.
— Si nu vinzi nimic-nimic? Nici lina? Nici carne?
Ciobanul ii arunca o privire scrutatoare. In cele din urma raspunse:
— Nimic-nimic. Nici lina, nici carne.
— Si-atunci de ce mai cresti oile astea? arata tinarul cu mina spre turma ce pastea imprastiata.
— Din reflex, raspunse sec ciobanul. Da’ ia stai putin, ca ma suna cineva pe celular.
Omul scoase un celular din chimir.
— Alo! Da. Salut, Florica! Ce zici? Nu, nu, nici vorba! Golful nu-l dai cu mai putin de cinspe mii si pa alea trei Renaulturi unu’ cu sapte, unu’ cu noua si-ala nou macar cu doispe. Asa! Noroc… Imi cer scuze, se intoarse el apoi catre tinar. Afacerile.
— Afacerile? Adica acum faceti afaceri cu masini?
— Second hand, preciza ciobanul. Fiu-meu se ocupa de ele, da’-i cam moale. Avem si piese de schimb, la varu-meu Andrei. Cumnatu-meu are si el o statie de benzina, asa ca, daca ai vrea, ti le rezolvam noi pe toate. Da’ vad ca dumneata ai masina noua, nu-ti treba, comenta omul dupa ce arunca o privire spre sosea.
— Si numai asa ceva vindeti? se mira tinarul. Doar matale esti cioban! Sa nu-mi spui iar ca din reflex.
— A, nu! Pai, noi vindem si nauhau.
— Ce?
— Nauhau. Asa mi-a zis fiu-meu ca ii zice. Vin tot felul de engleji si nemti sa-i invatam cum sa mulga oile si sa faca brinza. Si frantuji. Da’ mai mult engleji. Numa’ ca nu le iese neam. Dupa ce incheaga ei laptele, toata brinza o aruncam la ciini. Da’ daca platesc oamenii…
Dupa ce tinarul pleca, poticnindu-se la vale, ciobanul scoase iarasi celularul si forma un numar:
— Ileana! Auzi, Ileana, vezi ca vine un inspector sanitar in sat! Sa nu te puna dracu’ sa-i vinzi vreo felie de brinza! Si spune si prin vecini… E unu’ asa, mai ficiorand si mai natafleata… Da, cu aia am rezolvat tot. Vin mai pe seara sa-si iau alea cinci putini. Tu ai grija cu inspectoru’. Te tuc.
Apoi ciobanul inchide telefonul si clatina usor din cap.