Adevaratul sfirsit: fiindca cel oficial a fost unul pompieristic, trimbitat cu multe regrete si asezonat cu lacrimi varsate prin cotidienele de mare tiraj. Gaya, animalul mult iubit, se retragea spre eternele plaiuri ale vinatorii, plinsa de toti cei care-i fusesera prin preajma… Vine o virsta cind, cu toate ingrijirile noastre pline de devotiune, moartea isi cere drepturile. Ce se poate face mai mult decit s-a facut?
La 48 de ani, Gaya era aproape oarba, stirba si cu artroza. Pentru a o forta sa intre in padocul de iarna, „specialistii” au adus mai multi ciini politisti. Introdusi in tarc, acestia au muscat-o de trompa, pina cind, ingrozita, vrind sa fuga, pensionara a cazut cu un picior sub ea, rupindu-si-l. Vazind-o la pamint si plina de singe, „specialistii” au schimbat strategia. Au retras cinii si au adus o macara. Cind si aceasta si-a dovedit inutilitatea, de jur-imprejurul tarcului au fost puse pinze negre, iar Gradina Zoologica a fost inchisa pentru doua zile. Cu toate acestea, a rasuflat (prin marturiile unor angajati) ce s-a intimplat in continuare. Gaya a mai trait pina a doua zi dimineata. Dupa ce a murit, a fost dusa cu tractorul la Cimitirul animalelor de companie. A fost transata cu drujba si ambalata in saci de cite o suta de kilograme; asa a si ajuns la cimitir, unde a fost incinerata.
Capul elefantului a primit insa un alt tratament post-mortem. Tractoristul l-a adus inapoi de la „Raiul animalelor” si, din dispozitia conducerii, a fost pus intr-un vas cu apa, linga bucataria furajera. In prezent, capul ei sta in aceeasi magazie cu un geam mic, mereu deschis, pe unde intra pisici si de unde iese un miros pestilential. Directoarea Gradinii Zoologice, Anca Oprea, a procedat asa fiindca are o „intelegere” cu Muzeul Grigore Antipa pentru pastrarea craniului. Insa directorul Muzeului, Dumitru Murariu, isi arata consternarea fata de metodele utilizate in cazul Gayei. Si nu ii vine sa creada ca, de cinci luni de zile, capul ei sta in apa la temperatura camerei. Ce isi aminteste el: „Am fost sunat de doamna directoare cind a murit elefantul, era intr-o simbata, specialistii nostri nu erau in Bucuresti. Cind am dat telefon duminica, doamna directoare Anca Oprea mi-a spus ca a chemat deja ecarisajul si a rezolvat problema”.
Si pentru ca lucrurile sa-si arate intreaga lor fata, acest desfasurator al sfirsitului Gayei trebuie pus in paralel cu evolutia cazului Bosquito. V-o mai amintiti pe Bosquito, cateaua care a ucis un japonez in mijlocul Bucurestiului? In urma acestui incident, a devenit un patruped celebru; si povestea sa i-a impresionat pina la lacrimi pe sotii Bayer din Wallerthaem, Germania. Au adoptat-o si sint foarte fericiti de acest nou gest caritabil. Din relatarea facuta de Constantze Haag, presedinta Asociatiei Prietenii lui Brunopet din Germania, lui Bosquito „ii place sa stea intinsa in curte pe iarba si sa doarma singura pe canapea. Se comporta ca o printesa”.