Artistii vizuali, inca de la inventarea fotografiei si a cinematografului, au fost interesati mai ales de filmul experimental. De-abia in anii ’90, o parte dintre ei si-au asumat formatul filmului documentar ca limbaj artistic contemporan. Noile teme la ordinea zilei: globalizarea, urbanismul si spatiul public, critica sistemului economic si politic dominant, afirmarea minoritatilor. Toate acestea se regasesc in conceptele curatoriale ale multor expozitii contemporane, iar filmul este unul dintre cele mai folosite medii.
Stefan Rusu este un artist si curator din Chisinau ce produce filme in spiritul celor documentare, dar care, pentru mine, sint proiecte de arta video. Utilizind materiale de arhiva, mixate cu filmari si interviuri realizate in prezent, el creeaza noi forme artistice prin tehnica postproductiei enuntata de teoreticianul francez Nicolas Bourriaud. Temele sale principale sint legate de simbolurile si miturile folosite pentru constructia identitatii Moldovei in perioada sovietica, precum si de explorarea regiunilor asiatice, odata apartinind Uniunii Sovietice. Prin colaborarea de lunga durata cu artisti din Asia Centrala, Stefan Rusu reevalueaza aspectele sociale si culturale ale republicilor asiatice in perioada post-sovietica in raport cu situatia tarilor Europei de Est.
In filmul documentar Jeres, artistul investigheaza modul in care s-a nascut una dintre marcile de vinuri de prestigiu din Moldova Sovietica. Tehnologia originala Jeres a fost dezvoltata in secret in Spania, prin procesul de fermentare a ciupercii Jeres Spores. Spionii sovietici au reusit sa intre in posesia ciupercii, pe care au adus-o in Uniunea Sovietica ascunsa in virful unei umbrele, metoda similara folosita de europeni pentru a fura viermii de matase din China. In acest fel, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost posibil ca vinul Jeres sa devina extrem de popular in Moldova, fara a putea fi insa exportat din cauza faptului ca era initial o marca inregistrata spaniola. Pornind de la povestea unui vin popular, Stefan Rusu deconstruieste identitatea moldoveneasca, ce reprezinta pentru el o constructie artificiala care nu poate fi „exportata”.