Eleva silitoare, Carpen Carmen ridica doua degete si zise, ridicindu-se ea insasi de pe scaun: va rugam, domnule profesor, sa ne vorbiti, cum ne-ati promis acum o clipa, de problema Evola-Gourmont.
Cam fara chef, Vasile Elisav, care-si uitase, intre timp, marea si vrednica vocatie (cea pedagogica, desigur), incepu prin a le spune celor doua discipole si prietene, ritos, ca nu exista niciun diferend, niciun conflict de ordin dihotomic, "nicio dihonie, daca vreti, intre dnii Julius si Remy, cu conditia sa nu-ncepem, iarasi, sa jucam rummy sau sa fredonam".
— Dom profesor, parca e o poezie, zise, cu aplomb, Nora Aron, una cu subiect exotic, de Cosbuc…
— Exotic si erotic, preciza Carpen Carmen.
— Corect: exotico-erotic, fu de acord Nora Aron… Intitulata, poezia, Puntea lui Rumi, daca nu ma-nsel.
— Nu vad legatura, stai jos, zise Vasile Elisav, cu toate ca Nora Aron nici nu se clintise de pe scaun.
— Este o poezie, continua Carpen Carmen, ridicind doua degete (sau nu), despre virtutea feminina, notiune cam oximoronica, de altfel, daca virtute, lat. virtus, provine de la vir „barbat”.
— Fapt pentru care, de altminteri, o completa Aron pe Carpen, „puntea lui Rumi”, inteleptul indic…
— Inteleptul indic, hm, hm, facu Vasile Elisav.
— E o licenta, dom profesor, de origine eminesciana, nu se pierdu cu firea Carpen. Subiectul indic se preteaza, la Eminescu, ca si la Cosbuc, la astfel de lascive echivocuri.
— Fara sa fie lubric, precit banui, decit gratie unui acte manque, continua Aron neintrebata, poetul nostru national pare sa puna degetul pe rana, en deifiant le clitoris.
— Ba chiar si en le defiant, insinua Vasile Elisav.
— De fapt, ceea ce vream sa spun, reveni Carpen in discutie, usor impurpurata la chip, ca si Aron, e ca aceasta „punte a lui Rumi”, ca ordalie a virtutii feminine, e absolut inoperanta.
— Muieretul din bucata lui Cosbuc, ce este, pare-se, o prelucrare, o boicoteaza, adauga Aron, riscind sa fie acuzata, in plen, de antifeminism. Sau, cel putin, de weibliche Selbsthas.
— Mai virtuos, mai pudic vreau sa zic, e, dom profesor, spuse Carpen Carmen, nu altul decit… riul dintr-un Creion al lui Arghezi. Il cunoasteti?
— Te referi, probabil, la acela (caci Arghezi, dupa cite stiti, n-are un singur text intitulat Creion) care incepe cu aceste versuri: „Trecind pe puntea-ngusta,/ Dintr-un secret imbold/ Cu mina prinsa-n fusta,/ Si-o suie pina-n sold.// Genunchii, copti ca griul,/ Duc somnului prinos./ Fara-ndoiala, riul/ Isi lasa pleoapa-n jos…”
— Ajunge, ii taie elanul liric Nora Aron acestui „diac tomnatic”, care era Vasile Elisav, cerindu-i imperios sa le explice de ce anume intre Julius si Remy n-ar fi o foarte mare diferenta.
— Deoarece, daca tratatul celui dintii ar fi purtat numele trivial de Fizica sexului, de pilda, iar al celuilalt, nobilul nume de Metafizica amorului, sa zicem, diferenta dintre ei ar fi fost una intr-adevar majora, iar Julius si Remy, de-a binelea ireconciliabili. Numai ca mezii si extremii: Fizica vs. Metafizica, respectiv Sex vs. Amor, se reechilibreaza reciproc si, fara a intra cu totul, totusi, intr-o sublima armonie, nici dizarmonici nu mai sint.
(Continuarea in numarul urmator)