Cel putin doua imagini mi se par emblematice, din aceasta perspectiva, pentru comunismul autohton. Mai intii, cea a gospodarului iesit duminica in fata blocului (invariabil nebarbierit si imbracat fie intr-un maieu alb mulat peste burta si pieptul paros, fie intr-un combinezon soios), pentru a se viri sub masina proprietate personala si a mesteri la ea pe o durata nelimitata, spre disperarea copiilor ce jucau fotbal pe strada. Iar apoi, imaginea instalatorului inevitabil baut, venit sa-ti rezolve pe bani grei o problema extraordinar de dificila, legata de un robinet. Evident, Romanul priceput nu avea nevoie de vreun mester pentru a-si repara un robinet sau altul; si atunci, profesionistu’ lu’ peste isi scotea pirleala pe cei citiva nepriceputi care-i mai ramasesera. Prin teava de la baie sau de la bucatarie mi-a curs in creier, sub forma picaturii chinezesti, intreaga splendoare fluida a comunismului romanesc, laolalta cu „solutiile” si „strategiile” de supravietuire.
Sint, vai!, nepriceput… Miinile mele sint mai nemernice decit ale lui Lovinescu si Calinescu la un loc: nu stiu sa repare robineti, clante, yale, motoare, saboti, tacheti, bai de ulei, alte si alte lucruri si ansamble pe care mintea mea, in limitarea ei, nici macar nu le poate imagina. Ce scoli, biserici, conace si cooperative? Eu nu sint in stare sa zugravesc baremi un perete ori sa lipesc tapet pe doi. Calc pe parchet, dar nu l-am pus eu; intru in masina, dar nu ca sa mesteresc la ea; lucrez cu calculatorul, insa pe dinafara, nu pe dinauntru. Stiu ce fac, dar mai ales fac ce stiu. Si nu inteleg de ce este obligat un scriitor si un profesor sa fie totodata inginer, mecanic, depanator, sanitar, medic veterinar, contabil… Daca el se pricepe la toate, ce rost mai au celelalte categorii si specializari? In ipoteza ca el se dovedeste un om al Renasterii (artistico-tehnice), celorlalti ce le mai ramine? De fapt, o societate normala nu are nevoie de asemenea competente extinse intr-un mod dubios. Numai in situatii de criza, pe insula lui Robinson Crusoe sau aiurea, trebuie sa ne pricepem la toate pentru a putea supravietui. Intr-o lume civilizata, asezata, nu e obligatia noastra sa fim mai priceputi decit instalatorii la tevi si robinete, si mai dexteri decit mesterii la reparatul masinii. Este meseria lor, asa cum scrisul e meseria noastra.
Am un mare respect pentru oamenii de meserie, oricare ar fi aceasta, de la curatenia blocului si pina la proiectarea unei nave cosmice. In schimb, imi evoca amintiri neplacute si un dispret direct proportional acea categorie umflata artificial si grotesc de comunismul national: plutonul romanilor priceputi la toate, avindu-l in frunte, cu toba si steag, pe nea Gica-tuica mica, baiatul bun, de comitet, depanator universal si mincinos de etajul doi.