Cam acelasi lucru mi-l spun si eu, adesea cu senzatia ca scriu doar pentru pereti, surzi si orbi. Greu sa-mi ascund sentimentele pus in fata unei evidente: atunci cand directoarea Centrului de Informatii Muzicale de la Tallin, din Estonia, si colegele ei m-au intrebat daca il cunosc pe „romanul“, escroc evident, ce-si daduse o carte de vizita de reprezentant al unui magazin inexistent din Tg. Mures. In schimbul cartii de vizita, escrocul plecase cu un brat de partituri muzicale pe care nu le-a platit…
La Musikmesse 2017 au participat cu standuri toate marile edituri muzicale occidentale (Schott, Peters, Bärenreiter, Riccordi etc.) si numeroase firme de distributie a productiei de carte si disc, dar interesul meu s-a concentrat pe reprezentantii statelor mai apropiate de noi, central si est-europene. In standuri, daca nu elegante si de mari dimensiuni ca ale occidentalilor, macar foarte functionale, Polonia s-a distins prin expunerea publicatiilor Institutului National „Frederic Chopin“. Intre ele, o superba editie facsimilata a operei compozitorului si o publicatie exceptionala de partituri autografe ale compozitorilor polonezi facute pentru Expozitia Universala de la Paris din 1900 si descoperite recent in arhivele franceze.
Ungaria (prin editura Editio Musica Budapest) si-a promovat exemplara editie critica completa a lucrarilor lui Bartok, publicata in cooperare cu editura germana G. Henle. Slovenia a fost reprezentata de Societatea Compozitorilor Sloveni si a pus la dispozitia presei si a vizitatorilor atat publicatiile ei, cat si ample selectii de muzica clasica si jazz contemporan,
pe seturi elegante de doua discuri, impreuna cu o instructiva brosura promotionala Listen to Slovenia. Pocket Music Guide.
La fel au procedat si extrem de dinamicele state baltice, fiecare reprezentate de un Centru de Informare Muzicala, iar in ansamblul lor de o companie de distributie, Musica Baltica, la standul carora erai intampinat cu prietenie si zambete, ca si cu invitatia de a le asculta muzica si cu ultimele aparitii pe disc sau pe mici memorii de computer, ale compozitorilor contemporani estoni, lituanieni si letoni.
In fata zecilor de discuri, brosuri promotionale si reviste capatate la aceste standuri, mi-a
trecut ca fulgerul prin gand intrebarea daca or fi existand pe lume, in „realitate“, si compozitori romani contemporani si cati dintre ei ar putea fi desemnati cu un nume de catre un meloman din Romania. Despre profesionistii editiilor muzicale prezenti la Musikmesse, la Frankfurt, inutil sa mai intreb.