Volumul de corespondenta amintit, semnat de cercetatoarea in muzicologie Magdalena Oliferko, se intituleaza Fontana si Chopin in scrisori (Magdalena Oliferko, Fontana and Chopin in Letters, translated by John Comber, Narodowy Instytut Fryderika Chopina, Varsovia, 2013, 320 p.) si porneste de la constatarea ca „nimeni nu a raspuns inca la intrebarea cine a fost Fontana, in realitate, in relatia sa cu Chopin; nimeni nu a sapat suficient de adanc pentru a descoperi ceea ce a insemnat el pentru Frederic si reciproc. Fontana a fost vazut drept «factotumul», «prietenul devotat» si «secretarul lui Chopin». Dar relatia lor a fost mult mai profunda“.
Fondul de scrisori, ramas pana acum cativa ani in manuscris in bibliotecile universitare de la Cracovia, nu cuprinde si epistolele lui Fontana catre Chopin, ci doar unele care fac referinta la relatia lor, trimise unui alt prieten apropiat, Stanis?aw Egbert Ko?mian. Felul in care Fontana se raporta la Chopin poate fi gasit, insa, intr-o epistola din 1852: „Simt, mai bine ca nimeni altcineva, ca nu doar un pigmeu ca mine, dar nici cele mai ilustre figuri ale veacului nu se pot apropia de inaltimile pe care dragul nostru Frederic sta singur“. Scrisorile lui Chopin catre Fontana sugereaza pe de alta parte – scrie Magdalena Oliferko –, cat de mult isi pretuia el „prietenul credincios, partener de amuzament in societate, versat negociator in afaceri si extrem de capabil copist al partiturilor sale“.
Julian Fontana, companion si copist, autor al unei editii postume a manuscriselor lui Chopin, este un personaj absolut fascinant, cum o reveleaza scrisorile. Originar dintr-o familie de distinsi arhitecti italieni in voga la Vatican, stabilita in Polonia in secolul al XVIII-lea, Julian Fontana se nastea in 1810 la Varsovia, unde avea sa se imprieteneasca la liceu cu Chopin, frecventandu-i apoi zilnic casa si cantand adesea impreuna la pian. Fontana avea sa urmeze cursurile Facultatii de Drept de la Varsovia, pe care le intrerupe cand se angajeaza in 1830 in revolta poloneza impotriva rusilor. Dupa infrangerea insurectiei, Fontana se reintalneste cu Chopin in emigratie, la Paris, in 1832, ia lectii de pian si – noteaza cercetatoarea poloneza – „se identifica cu idealurile pedagogice ale maestrului, care, in schimb, il prezinta in public drept elevul sau“.
Personaj marcat de o permanenta neliniste interioara, extrem de mobil, Fontana pleaca timp de doi ani in Anglia, unde se face cunoscut cantand alaturi de virtuozi ai pianului, intre care Ignaz Moscheles si Charles-Valentin Alkan. Revenit in Franta in 1835, avea sa lucreze cu Chopin, atat in calitate de copist, cat si de secretar personal, din 1838, dupa intrarea in viata lui Chopin a lui George Sand, devenind indispensabil, insarcinat permanent cu negocierile cu editorii si cu implinirea a numeroase alte dispozitii date de compozitor. George Sand, o atesta o scrisoare catre o eleva a lui Chopin, nu il vedea cu ochi buni: epistolele pe care Fontana i le trimitea saptamanal lui Chopin „nu stiu daca contin stiri sau barfe, dar ii cauzeaza intotdeauna o schimbare de dispozitie in rau. Nu il cunosc pe acest om decat din vedere, dar cred ca este un suflet irascibil si vesnic dispus sa-i tina vinovati pe ceilalti pentru nenorocul sau“.
Fontana avea, intr-adevar, numeroase dificultati financiare si, in parte, ele il fac sa renunte sa-l mai serveasca pe Chopin, plecand intai in Cuba, unde, din 1844, instalat la Havana, avea sa devina un personaj legendar, director al Societatii Filarmonice si compozitor pe teme populare locale, iar apoi la New York. Corespondenta cu Chopin a continuat pana la moartea acestuia in 1849, una din scrisorile cele mai interesante fiind datata 4 aprilie 1848. „Daca vrei sa procedezi cum trebuie, stai linistit si nu te intoarce pana cand acasa nu va incepe ceva cu adevarat. Ai nostri se aduna la Pozna?. Czartoryski a fost primul care a plecat acolo, dar Dumnezeu stie in ce directie o vor lua toate inainte ca Polonia sa renasca“, il sfatuia Chopin.
Fontana avea sa se reintoarca in Franta, sa publice primele editii postume Chopin, cu acordul familiei acestuia, sa studieze… astronomia, iar in 1869, dupa moartea tragica a sotiei sale, sa se sinucida.
Editia de corespondenta a Magdalenei Oliferko, publicata de Institutul National Frederic Chopin, este exceptional de bine realizata, adnotata si ilustrata copios, cu precizarea tuturor surselor documentelor si a publicatiilor folosite, cu o bibliografie relevanta. Un model de urmat pentru muzicologii romani, deficitari pe acest plan.